ciucaşul în dar de ziua lui

Venea ziua lui şi eram în căutarea cadoului perfect. Când mi-a venit ideea de a-i dărui o experienţă în locul unui obiect am ştiut pe loc că l-am găsit. Şi am ales un workshop de fotografie, organizat de Toma Bonciu. Stelele însă s-au aliniat la câteva luni după aniversare abia, astfel încât să putem merge. Aşa am ajuns weekendul trecut în Ciucaş, pentru o experienţă ce avea să fie nouă pentru amândoi.

Joi seara ne aflam în drum spre Cabana Ciucaş, unde urma să petrecem următoarele zile. Cum drumul din Cluj nu e printre cele mai scurte şi am avut şi o zi de muncă de bifat înainte, am reuşit să ajungem abia seara târziu. Dar ce mai conta. Eram acolo şi aveam înainte un weekend de relaxare.

Despre cabana Ciucaş nu ştiam mai nimic. Mai trecusem pe aici în vară, dar nu am intrat. Se vedea totuşi şi din afară că nu e o cabană tipică de munte. Acum vă pot spune că e mai mult un hotel de fapt. Înăuntru este super cald şi fiecare cameră are baia proprie, unde poţi face chiar şi dus cu apă caldă. Jos este restaurant iar meniul este destul de divers. Trebuie să subliniez însă că preţurile nu sunt chiar neglijabile (noi depăşeam suma de 80 de lei cu cina pentru 2 persoane).

Vineri, în prima zi, Rareş s-a trezit devreme pentru a merge la răsărit. Eu eram acolo ca 'extra' şi nu aveam de gând să mă apuc atunci să fac poze, aşa că decizia de a nu ieşi a fost uşoară. Mai târziu, după micul dejun, se pleca în tura foto care urma să ţină toată ziua. Planul era să prindă apusul pe Vârful Ciucaş, aflat cam la o oră distanţă. Am făcut repede calculele şi am ajuns imediat la concluzia că mi-ar lua sub 5 minute să mă plictisesc de moarte. Aşa că mi-am găsit propria aventură. Aveam de gând să pornesc deodată cu ei, însă să merg în ritmul meu. Poate nu chiar alergare, dar destul de rapid încât să simt că mă mişc.

Zis şi făcut. Când m-a văzut Toma în colanţi doar şi în adidaşii de alergare, s-a îngrijorat. Aveam de gând să stau o zi întreagă pe munte îmbrăcată aşa subţire? Nu, în nici un caz. Vroiam doar să dau o tură şi să mă întorc la cabană.

În drumul meu spre vârf, eram prima care făcea urme prin zăpadă. Încercam să ţin un ritm susţinut şi îmi imaginam că sunt ca şi Emelie Forsberg. În timpul săptămânii, pe munte, prin locuri nebătute de nimeni. Ce fain era! Inima îmi bătea tare în timp ce incercam să urc un horn şi zâmbeam cu tot sufletul parcă. Ajunsă pe vârf, de-abia mă încălzisem. Sus, m-am întâlnit cu un băiat care venise din pasul Bratocea. După ce am schimbat două vorbe, am început coborârea. Era încă devreme tare şi am decis că înainte să mă întorc la cabană (pe traseul pe care mersesem anul trecut) , să continui o vreme pe culmea Bratocea. Nu mai fusesem deloc şi eram curioasă. Fiind singură, devenise deja un obicei să fac zgomot din când în când. Doar cât să fiu sigură că animalele din apropiere (indiferent de mărimea lor) nu sunt luate prin surprindere de apariţia mea. O oră mai târziu am decis să mă întorc pe acelaşi traseu şi să mă îndrept spre cabană.

Seara, când s-a întors şi Rareş în final, eu eram spălată, dormită şi cu vreo două ore de citit la activ. Mă simţeam ca în cantonament.

Sâmbătă programul a fost acelaşi, cu diferenţa că de data asta ne-am îndreptat spre Vf. Gropsoarele şi Zăganu. Eu am mărit pasul din nou. De data asta, creastă era presărată cu oameni. Era zi de weekend. Dar asta nu m-a scos din bula mea în care trăiam unul din sentimentele mele preferate: libertatea. V-am zis vreodată că e cuvântul meu preferat? Câteva ore mai târziu eram înapoi în cabană, continuând lectura.

Duminică s-a încheiat aventura noastră şi am revenit în Braşov. Am plecat cu regretul că poate workshopul ar fi putut fi mai bine organizat, mai structurat şi cu mai mult conţinut. Însă şi cu bucuria de a fi petrecut încă un weekend pe munte, de a fi cunoscut oameni noi şi de a fi experimentat ceva nou.

COLŢUL TEHNIC

Ziua 1

distanţă: 11.3 km
D+: 617m
timp:3h
traseu: cabana Ciucaş - Vf. Ciucaş (1954m) - Şaua Tigăilor - Culmea Bratocea (dus-întors) - Şaua Tigăilor - cabana Ciucaş
marcaje: cabana Ciucaş - Şaua Tigăilor - culmea Bratocea (dus-întors): bandă roşie, Şaua Tigăilor - cabana Ciucaş: cruce roşie

Ziua 2

distanţă: 11.6 km
D+: 587m
timp:3h
traseu: cabana Ciucaş - şaua Gropsoarele - Vf. Gropsoarele (1883m) - Vf. Zăganu (1817m) & întors
marcaje: cruce roşie

Traseul cu maşina 

Important: Noi am lăsat maşina la finalul serpentinelor, lângă Fabrica de Apă (puteţi vedea pe harta de mai jos). De aici ne-au luat cei de la cabană cu o maşină de teren (vezi site-ul cabanei).

ciucaşul in prag de toamnă

Ciucasul era demult pe listă şi abia aşteptam să îl văd în realitate. Numai că e la 5 ore de Cluj, şi în drum spre el sunt şi Bucegii. Of, nu-i uşor nici să umbli toată ziua brambura.


Soluţia s-a ivit săptămâna trecută, săptămână care m-a găsit acasă, în Braşov.  După o serie de treburi casnice şi două ture în Bucegi, îmi doream să fac o tură alături de familie. O tură uşoară, în care să ne bucurăm de timpul împreună, să putem povesti vrute şi nevrute şi să ne minunăm de frumusetea din jurul nostru. Pe scurt: să ne încărcăm bateriile. Aşa că la întrebarea mamei: unde mergem ? Răspunsul a fost simplu: în Ciucaş.

O dată stabilite ziua şi locaţia, încep să studiez traseele. În încercarea de a urca pe cel mai înalt vârf din masiv, Vf. Ciucaş,  constat că se poate ajunge cu maşina până la cabana Muntele Roşu, deşi drumul nu e cel mai bun. De acolo urmează o urcare până la cabana Ciucaş, unde se termină pădurea. Mărturisesc că stau destul de rău cu estimările de dificultate, aşa că iau în calcul posibilitatea să nu ajungem până pe vârf şi să ne întoarcem dacă se dovedeşte a fi prea ambiţios planul.

Cu itinerariul făcut şi entuziasmul la el acasă, duminică dimineaţă ne trezim şi începem pregătirile. În casă, forfota mare: eu pregătesc micul dejun, mama merindele pentru ziua ce urmează, băieţii se pregătesc şi ei de plimbare. La ora 8 plecăm spre localitatea Cheia. Fratele meu este îngrijorat în legătură cu dificultatea traseului ( oare pentru că e păţit ? ) şi mă tot tachinează. E convins că o să fie mai mult decât estimez eu, mai ales că în ziua anterioară făcusem o tură în Bucegi cu Rareş şi după ce am estimat că în jurul orei 17:00 ajungem acasă, am ajuns după 22. A fost o excepţie, astăzi va fi altfel. Azi totul va decurge conform planului.

În mai puţin de o oră după plecare ajungem la intrarea pe drumul ce duce către cabana Muntele Roşu. Drumul este extrem de rău şi constatăm că nu vom putea urca pentru că maşina lui Rareş are garda destul de joasă. Decidem să continuăm pe jos. Doar pentru asta am venit, nu ?

Pornim încântaţi şi curioşi în acelaşi timp. Drumul până la cabană durează mai puţin de o oră şi în mare parte este comun cu cel de maşini. La cabană agitaţia este la ea acasă: corturi, grătare şi voie bună. Suntem încă odihniţi şi fără să luăm pauză, continuăm către cabana Ciucaş. Traseul intra în pădure iniţial însă mai târziu, surpriză: intersectăm din nou drumul de maşini. Nu mi-am făcut prea bine temele, pentru că nu mă aşteptam la asta. Urcăm pe un drum pietruit, pe care uneori mai vine câte o maşină care ne umple de praf. Mărim pasul pentru că nici unul din noi nu se prea bucură de porţiunea asta şi sperăm ca după cabană să se schimbe situaţia. Aici, din nou sunt maşini, însă de data asta mult mai puţine ( se vede treaba că e mai innaccesibil drumul ). Găsim un loc la umbră şi luăm o pauză în care atentăm la traista cu bucate. Între timp verific repede indicatorul şi aflu că mai e o ora şi 15 min până pe vârf. O nimica toată.

o urcare printre stanci care ne surprinde placut

Pornim curioşi. Traseul este destul de aglomerat şi observ chiar şi oameni în şlapi. Asta nu pare prea înţelept. Încerc să ignor şi mă apuc să studiez meticulos peisajul. Pe măsură ce înaintăm devine tot mai spectaculos. Stâncile iau diferite forme şi parcă te invită să le studiezi pe fiecare în parte. Ba chiar, mama identifică o gorilă în forma unei dintre ele. Waaa, chiar seamănă! Începem să arătăm gorila şi celorlalţi, entuziasmate ca 2 copii.  Vedem apoi "Babele la sfat", însă fără să ştim că ele sunt ( abia acasă am aflat ) şi identificăm doi care se sărută.

În curând zărim şi vârful. Suntem aproape. Fără grabă ( pentru că peisajul este prea frumos ca să te grăbeşti ) , ajungem sus. Aici, aglomeraţie mare. Poze cu plăcuţa de pe vârf. Reuşim şi noi să facem una cu tot grupul şi o luăm din loc.

poza de grup de pe varf,  cu Rares in spatele aparatului :)

Hotărâm să nu ne întoarcem pe acelaşi traseu, ci să facem o buclă până la cabana Ciucaş, coborând prin Şaua Tigăilor. Mi se face foame şi aştept prânzul ... De când mă gândesc la slănina pusă de mama. Şi nu numai, că a umplut desaga cu de toate. Găsim un loc plat şi începem festinul. Deasupra, încep să se adune nori şi facem inventarul pelerinelor: frate-miu împreună cu prietena lui şi-au cumpărat, însă le-au uitat acasă, eu nu mi-am luat nici măcar geacă de ploaie iar restul nu au deloc. Singurul pregătit este Rareş. Tata trage concluzia că ăştia nu sunt nori de ploaie iar eu mă grăbesc să îl aprob. Da da, sigur nu sunt ( chiar nu păreau ).

coborând de pe vârf

peisaj vazut pe coborare

Întoarcerea spre cabană e presărată cu poveşti pescăreşti de-ale tatei şi câteva opriri la afine. Mai târziu începem să ne jucăm "ghiceşte personajul". Nu îmi amintesc dacă am explicat şi în alte rânduri, dar pe scurt, jocul funcţionează cam aşa: cineva se gândeşte la un personaj, iar restul, prin întrebări la care se poate răspunde cu da sau nu încercăm să îl ghicim. Încep eu cu un personaj simplu, de încălzire: Superman. Bineînţeles că se ghiceşte în 2 timpi şi 3 mişcări şi trecem la altele mai dificile. Schumacher ne pune şi el câteva probleme, însă când mama zice că ştie ea unul, încep râsetele pentru că bănuim că o să fie taaaaare greu de ghicit. Motivul: prea repede i-a venit ideea, sigur e ceva putred la mijloc. N-are rost să mai zic că după multe întrebări tata decide să renunţe şi o roagă pe mama să îi spună doar lui. Însă îl opresc eu pentru că el e singura mea speranţa. Are şansele cele mai mari să ghicească. În final, aşa se şi întâmplă, el află răspunsul: pistruiatul :) În ritmul asta ajungem la maşini pe nesimţite.

Gata ! Prima nostră incursiune în Ciucaş s-a încheiat. Durerea din picioare şi oboseala generală anunţă finalul unei zile frumoase, al cărei cel mai mare câştig a fost timpul alături de cei dragi.

Colţul tehnic
traseul cu mașina	Brasov - Cheia Important: Noi nu am ajuns pană in localitate, ci am virat stanga atunci cand am intalnit indicatorul "Muntele Rosu".
vârfuri parcurse	Vf. Ciucas: 1.954 m
traseu	cabana Muntele Roşu - cabana Ciucaş - Babele la Sfat - Vf. Ciucaş - Şaua Tigăilor - cabana Ciucaş - cabana Muntele Roşu durată: ~7,5h marcaj: banda albastră dif. pozitivă de nivel: 1200m surse apa: cabana muntele Roşu, izvorul Nicolae Ioan - 300m mai sus după intrarea pe drumul de maşini, pe traseul dintre cabană Muntele Roşu şi cabana Ciucaş