rodnei încă în roz

 

       Încă din iarnă le-am promis colegilor de muncă o tură pe munte în iunie, la rhododendroni. Deși suna ca o amenințare, speranța mea era să vadă muntele în toată splendoarea lui, într-o perioadă în care e și mai frumos decât de obicei și să se îndrăgostească iremediabil. Cu două săptămâni în urmă trimit o invitație oficială tuturor colegilor de proiect. Atașez și o poză de anul trecut ( din tura asta ) în speranța că o să înclin balanța către un răspuns favorabil. Cu toate astea nu aveam așteptări foarte mari. Le invit și pe Lumi și Cristina, colegele mele de apartament. Apoi Rareș hotărăște să trimită aceeași invitație și către colegii lui. Dacă tot e tură deschisă, de ce nu ? Pornim cu ideea că o să fim în jur de 10 oameni. Ajungem cumva la 15 și ne gândim că e suficient și că nu am vrea să fim mai mult de atât. Situația ne scapă de sub control și ajungem să fim în jur de 20. După o fugă scurtă în cheile Turzii în timpul săptămânii în care împărtășim planurile de weekend, se mai adună lume. Și așa ajungem în final să fim 27 de oameni, din vreo 4 contexte diferite. Încep să mă îngrijorez. Cum am putea să facem tura propusă inițial ( destul de grea ) cu atâția oameni? Sau cum am putea să mergem grupat atâția ? Ce se întâmplă dacă cineva se accidentează, sau dacă nu mai poate ? Bineînțeles că Rareș e foarte calm și îmi spune că îmi fac prea multe griji.

Planul intial al turei era: plecare la 5 dimineață din Cluj până la Alpina Blazna (am organizat-o pe o singură zi pentru a fi accesibilă și celor cu mai puțin echipament ) iar de acolo urcare pe Vf. Cobasel, Roșu, Ineuț, Ineu ( opțional ) și întoarcere pe la refugiul Curățel până în Valea Vinului. Deși tura nu era o buclă, vroiam să lăsăm câteva mașini în Valea Vinului pentru a nu urca și să coborî pe același traseu.

Pe la mijlocul săptămânii, după apusul superb din Cheile Turzii am început să iau în calcul ideea de a merge la Alpina Blazna de vineri. De ce să nu petrec încă o seară pe munte ? Adela și Sergiu erau hotărâți să facă asta deja, așa că după ce am povestit cu Rebeka ( pentru că și ea era cu noi în mașină ), ne-am decis. Pe finalul săptămânii ni s-au alăturat și Vlad împreună cu Anca.

Vineri în jurul orei 18:15 ieșeam din Cluj. După o săptămâna ploioasă, soarele începea să se arate și ne promitea un weekend special în compania muntelui. Facem un ocol prin Bistrița pe la sora lui Rareș unde primim niște super cireșe ( nu știu cum, dar s-au evaporat extrem de repede ). Ajungem la destinație în jurul orei 22:30, unde ne așteaptă Adela și Sergiu. Nu după mult timp ajung și Vlad și Anca iar în jurul orei 23 punem corturile. Urmează o masă copioasă, pentru a prinde puteri pentru a doua zi.

Dimineață mă trezește telefonul. Cristina, Luminița, Stelica și logodnica lui, Cristina sunt deja în Rodna, unde este punctul de întâlnire. Decid să nu-i mai aștepte pe ceilalți și să continue până la Alpina Blazna. Imediat după mă sună Paula care e în aceeași zonă, împreună cu prietenul ei, Ionuț. După ce le dau indicațiile necesare mă întreabă dacă mașina de CJ cu nr. "CNC" e de-a noastră. Da, e Stelică :) Puțin mai târziu mă sună din nou și mă anunță că ei au făcut stânga în Șanț, însă ceilalți au continuat drumul. O sun pe Cristina: "Spionii mei îmi spun că nu sunteți pe drumul cel bun.". Se întorc și găsesc intrarea către Alpina Blazna, de unde urcă până la Cabana Diana. Mai târziu ni se alătură și celălalt grup, format în mare parte din colegii de muncă ai lui Rareș.

primul semn de rhododendroni

Pornim cu toții în tură în jurul orei 09:30. Cristina și Stelică anunță încă de la început că ei vor merge într-un ritm mai lent, așa că în curând rămân în spate. Restul luăm cu asalt muntele. Începem cu o urcare abruptă, urmată de intrarea în pădure. Deși atât de mulți, ritmul este unul susținut. Lumea începe să povestească, să se cunoască și nu după mult timp să râdă și să glumească. Ne regrupăm într-o poiană și continuăm până pe Vf. Cobasel. Fără să îmi dau seama când și cum, ajungem și pe Vf. Roșu, unde luăm o pauză mai lungă. Aici lumea începe încet să se resimtă.

Continuăm până pe Ineuț, de unde vedem finalul traseului nostru, Vf. Ineu. Paula și Ionuț decid să se întoarcă, iar noi ne continuăm drumul. Ajungem în final în cel mai înalt punct al zilei, Vf. Ineu. Priveliștea ne îndeamnă să mai zăbovim o vreme, însă nu foarte mult pentru că norii nu lasă soarele să ne încălzească. Facem o poză de grup și o luăm la pas înapoi, pe același traseu.

poza de grup de pe varf

De data asta ocolim Ineuțul pe curbă de nivel. Pe Roșu iese soarele și parcă rămânem încremeniți ... Dar doar noi pentru că norii se ridică văzând cu ochii din vale. Cu greu ne dezlipim de spectacolul ce se desfășoară în față noastră.

dansul norilor

Ne continuăm drumul și pe seară ajungem cu toții înapoi. Oboseala ne face tăcuți ... însă în privirile noastre a rămas frumosul ...

Colţul tehnic
vârfuri parcurse	- Vf. Cobăsel - 1835m - Vf. Roșu - 2113m - Vf. Ineuț - 2222m - Vf. Ineu - 2279m
traseul cu mașina	Cluj - Șanț - Alpina Blazna : ~3h Indiciu:  Din centrul localității Șanț, faceți stânga imediat după biserică. Este un panou mare care indică drumul. De aici urmează încă 1km asfaltat iar apoi 5km de drum pietruit, ce poate fi parcurs cu mașină mică.
traseul dus	- Alpina Blazna - Vf. Cobăsel - Vf. Rosu - Vf. Ineut - Vf. Ineu - durata: ~ 5 ore - marcaj: cruce albastrƒă pânムpe Vf. Ineut, bandă roșie până la următorul indicator care te anunță că mai ai 30 de min până pe Vf. Ineu -  sursă apă: la cabana Diana ( posibil și lângă lacul Lala Mare, însă nu am coborât până acolo )
traseul întors	- același ca la dus - durata: ~4h

creasta rodnei in 2 zile

     Pe la inceputul lunii ( cred ) Adi Hogiu ia legatura cu Rares pentru a-i propune sa isi faca o echipa care sa plece din Pasul Rotunda catre Pasul Setref. Intre ele ... da ... e toata creasta Rodnei :) Ideea era ca in acelasi timp sa plece o echipa din sens opus, si sa ne intalnim la mijloc pentru a face schimb de cheile de la masina. Cum imi place mult in Rodnei si ideea de a parcurge toata creasta imi suradea, nu aveam nici un motiv sa zic nu. Pentru cateva zile am crezut ca vremea o sa fie un impediment, dar catre finalul saptamanii prognozele aratau mai mult decat bine. Asa ca am devenit echipa lui Rares ( pentru ca doar noi urma sa plecam dintr-o parte ) si sambata dimineata eram in trenul spre Beclean pe Somes, de unde urma sa fiu culeasa cu masina.
 
Dupa 2 ore de somn in noaptea anterioara, 2 ore de calatorit cu trenul si alte 2 cu masina, in jur de 9 jumate ne porneam in traseu. Vremea arata bine, entuziasm era, eram pregatiti.
 
Zis si facut. Rares avea trackul traseului pe gps, asa ca stiam exact ce urcari ne asteapta. Dupa o urcare destul de serioasa, am ajuns pe Ineut. De acolo urma doar parte de creasta. Pentru ca mai aveam mult de mers, nu am urcat pe Ineu, ci am continuat spre Gargalau. Dar nu inainte sa luam o pauza, timp in care i-am cunoscut pe Ioana si Romi, care urcasera din Valea Blaznei. Erau din Bistrita si il stiau pe Adi. Au decis sa vina cu noi.
 
Peisajul de pe creasta era superb.

Ceilalti facusera o prima parte a traseului vineri ( 17 km ), asa ca sambata aveau de parcurs cam 20. Asa ca au ajuns destul de devreme in Saua Gargalau si ne asteptau nerabdatori. Mai ales ca Rares le spusese pe la 4 ca mai avem 2 ore si gata. De fapt am mai facut vreo 4 .... dar nu fara sa ne bucuram.

In jurul orei 21 am ajuns in Saua Gargalau. Peisajul care se vedea de la locul de campare era ... ca un tablou :)

vedere din Saua Gargalau

Baietii ne-au avertizat ca gps-ul lor inregistra 37km si ca a doua zi aveam o distanta foarte lunga de parcurs. Ceva nu se lega, pentru ca trackul lui Rares ne arata cu vreo 10 km mai putin si in prima zi se dovedise a fi foarte precis. Ca sa fim siguri, am decis sa plecam la ora 7 a doua zi. Oricum, noi eram foarte linistiti.
 
Ziua era mai frumoasa decat cea precedenta si peisajele .. unul si unul.

Dupa ce am urcat Varful Galatiului am continuat pe curba de nivel si dupa cateva ore am ajuns in zona numita "La Carti". Am continuat pana spre "Tarnita la Cruce", de unde urma sa parcurgem 6 km pe un drum care ducea catre Saua Batrana. Asa ca am lasat in urma Buhaiescul Mare si Mic si Vf. Pietrosul.

Din Saua Batrana, gps-ul ne spunea ca mai avem aprox 5 km. Aici a fost surpriza ... un indicator care ne spunea ca mai avem 12 km pana in Pasul Setref, estimati la 6 ore. 6 ore ? pe coborare ? Media ar trebui sa fie de 5-6 km pe ora deci ar fi 2 ore ... 2 ore jumate ? Dar surpriza era ca nu era doar coborare ... Au urmat 12 km prin padure si pe dealuri ... cu inca 2 urcari grele ( si altele mai mici ) si fara track ( se termina undeva mai devreme ). Apogeul a fost intr-o Poiana in care am pierdut marcajul ... si desi initial porniseram in directia buna, un cioban ne-a indrumat gresit ... asa ca, extrem de obositi ( parcuseseram deja peste 30 de km ), am mai adaugat un km si o ora la tura noastra.

Spre final, nici macar nu pot spune ca eram epuizati. Mai degraba eram amortiti. In jurul orei 19 am ajuns in Pasul Setref.
 
Tura a fost faina ... grea dar faina. N-am mai parcurs niciodata o distanta asa de mare si ma bucur ca am reusit. Fiecare vale era altfel. Mie mi-a placut mai mult a doua parte, dupa Saua Gargalau, dar celorlalti prima parte. Acolo peisajul e mai montan ... cu varfuri mai semete :)
 
Tura in cifre:
Prima zi: distanta - 21,27 km, dif pozitiva de nivel - 1489m, timp total - 9h 19 min
A doua zi: distanta - 38,91 km, dif pozitiva de nivel - 1153m, timp total - 12h 1min