Weekendul se apropie şi muntele ne cheamă. Unde am putea merge? În Făgăraş? Pare că nu prea se poate urca pe Moldoveanu într-o singură zi, pentru a putea să ne şi întoarcem înapoi în Cluj sâmbătă seara, cum suntem forţaţi de împrejurări. Dar aş vrea un munte frumos, de care să-mi fie drag ... Ce-ar fi să mergem în Piatra Craiului? E aproape de Braşov, oraşul meu natal aşa că îmi pot vedea şi părinţii cu ocazia asta. În plus, anul asta n-am fost în Crai şi în sfârşit am ocazia să parcurg aşa numitul traseu "La lanţuri".
Anunţăm pe grupul CAR tura şi ni se alătură Ioana, proaspăt aspirantă ce decide ca asta să fie prima ei tură cu oameni din club. În drum spre Braşov îi scriu şi Cristinei care se nimereşte ca în weekendul asta să fie acasă, în Râşnov. La 2 paşi de Crai :) Decide să vină şi ea cu noi.
Când Rareş descrie traseul pe care urmează să îl parcurgem, ni se spune că o să dureze 10-12 ore. Se poate, nu zic nu, însă o să fie 10-12 ore trăite intens. Urcăm pe la "La lanţuri" iar apoi facem o bucată bună de creastă. Care? cea nordică clar, că parcă îmi place mai mult. Ce contează că e mai lungă? nu ne sperie pe noi atâta lucru. După asta va urma o coborâre spectaculoasă pe grohotiş şi ulterior prin pădure. Şi ca să încheiem apoteotic ne întoarcem în aceeaşi seară în Cluj pentru că duminică avem alt program. Noi şi Chuck Norris, ce să mai.
Cu planuri aşa măreţe, ne propunem ca dimineaţă, în jurul orei 7 să pornim în traseu. În realitate o facem la ora 7:45. În Plaiul Foii, deşi atât de devreme, lumea se pregăteşte de plecare. Unii au sosit şi ei de curând iar alţii au petrecut noaptea aici şi se învârt pe lângă cort.
Pe o vreme superbă, pornim cu elan pe firul văii, pentru ca mai apoi să intrăm în pădure. Panta începe să se facă simţită însă poveştile fac să zboare timpul şi nu după mult timp ajungem la refugiul Spirlea. O mare frumuseţe a drumeţiilor mi se pare faptul că îţi oferă contextul să îţi cunosti partenerii de drum. Într-o zi întreagă ( uneori chiar mai multe zile ) ai timp să treci de subiectele superficiale şi să ajungi la subiectele mai importante şi poate puţin mai adânci. Dincolo de ocupaţie, locuinţă şi oraş natal, suntem noi. Noi cu principiile şi concepţiile de viaţă, cu bucurii şi tristeţi. Şi când începi să cunoşti o părticică din ele, începi să cunoşti persoana cealaltă de fapt.
La refugiu luăm o pauză de ciocolată şi ne continuăm drumul. În curând ajungem la intrarea în partea cea mai frumoasă a traseului, însă şi cea mai periculoasă. Aici, coadă. Aşteptăm să urce lumea dinaintea noastră şi numărul de pietre ce cad mă sperie şi mă revoltă în acelaşi timp. Oare pietrele astea ce tot cad, sunt un semn al lipsei de experienţă, sau a nepăsării faţă de ceilalţi? Probabil că amândouă. Urcăm prima parte cu frica în sân, pentru ca apoi, cu prima ocazie să depăşim. Acum e mult mai bine, mă pot bucura de peisaj liniştită. Şi de stâncăăăă. În jur numai stâncă. Vai ce fain e traseul asta !
Fiecare provocare nouă mă încânta şi mai tare. O trecere pe care mă întreb cum o s-o fac sau găsirea unei prize bune când ai nevoie de ea, combinate cu încercarea constantă de a nu da drumul la pietre, fac să nu simt urcarea. Nu mă mir când constatăm că după ~4 ore de la intrarea în traseu, suntem pe creastă.
refugiul grind 2 |
O bună perioada înaintăm cu stoicism şi ne bucurăm de creastă. Însă după un timp începem să simţim oboseala iar faptul că soarele este în puteri nu prea ajută. Adevăru' e că nici nu mă aşteptam să fie aşa de lungă trecerea asta. Noroc că e aşa frumos Craiul !
Un nou moment de pauză, o gură de apă şi o vorba de încurajare şi ... la război ostaşii mei ! Începem coborârea printre jnepeni. Înainte să ajungem în zona grohotişului, ne întâlnim cu acelaşi individ care era ascuns sub jnepeni sus. Pornise înaintea noastră şi l-am ajuns din urmă. Ne mărturiseşte că a rămas fără apă şi nu a mai băut de vreo 3 ore. Rareş îi lasă o sticlă de-a lui. Apa rămasă în ea ar trebui să îi potolească setea o vreme iar noi mai avem destule provizii care să ne ajungă până jos. Ce mă bucur că a insistat Rareş să luăm mai multă apă decât de obicei.
privelistea de pe coborare |
Gata! În final au fost 11 ore de Crai, exact între 10 şi 12, cât era estimarea iniţială. Dar ce ore ... Am simţit stânca, am mirosit libertatea pe creastă şi am zburat pe coborâre. Nu chiar la propriu dar aşa ne-am simţit :)
Colţul tehnic | |
---|---|
traseul cu mașina | Brasov - Zarnesti - Plaiul Foii |
vârfuri parcurse | Vf. La Om: 2238m Vf. Ţimbalul Mic: 2231m Vf. Ţimbalul Mare: 2177m Vf. Ascuţit: 2150m Vf. Padina Popii: 2018m |
traseu | cabana Plaiul Foii - refugiul Spirlea - La Lanţuri - Vf. La Om - Vf. Padina Popii - refugiul Diana - cabana Plaiul Foii durată: ~11h marcaj: cabana Plaiul Foii - refugiul Grind2 (care marcheaza intrarea pe creasta) : banda rosie, refugiul Grind2 - Vf. Padina Popii : bulina rosie, Vf.Padina Popii ( de fapt, un pic dupa ) - refugiul Diana: triunghi albastru, refugiul Diana - cabana Plaiul Foii: triunghi galben- dif. pozitivă de nivel: ~1500m surse apa: inainte de a ajunge la cabana Plaiul Foii, pe stanga drumului este un izvor; pe langa asta, pe urcare, dupa ce am intrat in padure am vazut scris pe un copac"spre apa", insa nu am verificat sa vedem daca intr-adevar era izvor. |