11 ore în crai

Weekendul se apropie şi muntele ne cheamă. Unde am putea merge? În Făgăraş? Pare că nu prea se poate urca pe Moldoveanu într-o singură zi, pentru a putea să ne şi întoarcem înapoi în Cluj sâmbătă seara, cum suntem forţaţi de împrejurări. Dar aş vrea un munte frumos, de care să-mi fie drag ... Ce-ar fi să mergem în Piatra Craiului? E aproape de Braşov, oraşul meu natal aşa că îmi pot vedea şi părinţii cu ocazia asta. În plus, anul asta n-am fost în Crai şi în sfârşit am ocazia să parcurg aşa numitul traseu "La lanţuri".

Anunţăm pe grupul CAR tura şi ni se alătură Ioana, proaspăt aspirantă ce decide ca asta să fie prima ei tură cu oameni din club. În drum spre Braşov îi scriu şi Cristinei care se nimereşte ca în weekendul asta să fie acasă, în Râşnov. La 2 paşi de Crai :) Decide să vină şi ea cu noi.

Când Rareş descrie traseul pe care urmează să îl parcurgem, ni se spune că o să dureze 10-12 ore. Se poate, nu zic nu, însă o să fie 10-12 ore trăite intens. Urcăm pe la "La lanţuri" iar apoi facem o bucată bună de creastă. Care? cea nordică clar, că parcă îmi place mai mult. Ce contează că e mai lungă? nu ne sperie pe noi atâta lucru. După asta va urma o coborâre spectaculoasă pe grohotiş şi ulterior prin pădure. Şi ca să încheiem apoteotic ne întoarcem în aceeaşi seară în Cluj pentru că duminică avem alt program. Noi şi Chuck Norris, ce să mai.

Cu planuri aşa măreţe, ne propunem ca dimineaţă, în jurul orei 7 să pornim în traseu. În realitate o facem la ora 7:45. În Plaiul Foii, deşi atât de devreme, lumea se pregăteşte de plecare. Unii au sosit şi ei de curând iar alţii au petrecut noaptea aici şi se învârt pe lângă cort.

Pe o vreme superbă, pornim cu elan pe firul văii, pentru ca mai apoi să intrăm în pădure. Panta începe să se facă simţită însă poveştile fac să zboare timpul şi nu după mult timp ajungem la refugiul Spirlea. O mare frumuseţe a drumeţiilor mi se pare faptul că îţi oferă contextul să îţi cunosti partenerii de drum. Într-o zi întreagă ( uneori chiar mai multe zile ) ai timp să treci de subiectele superficiale şi să ajungi la subiectele mai importante şi poate puţin mai adânci. Dincolo de ocupaţie, locuinţă şi oraş natal, suntem noi. Noi cu principiile şi concepţiile de viaţă, cu bucurii şi tristeţi. Şi când începi să cunoşti o părticică din ele, începi să cunoşti persoana cealaltă de fapt.

La refugiu luăm o pauză de ciocolată şi ne continuăm drumul. În curând ajungem la intrarea în partea cea mai frumoasă a traseului, însă şi cea mai periculoasă. Aici, coadă. Aşteptăm să urce lumea dinaintea noastră şi numărul de pietre ce cad mă sperie şi mă revoltă în acelaşi timp. Oare pietrele astea ce tot cad, sunt un semn al lipsei de experienţă, sau a nepăsării faţă de ceilalţi? Probabil că amândouă. Urcăm prima parte cu frica în sân, pentru ca apoi, cu prima ocazie să depăşim. Acum e mult mai bine, mă pot bucura de peisaj liniştită. Şi de stâncăăăă. În jur numai stâncă. Vai ce fain e traseul asta !

Fiecare provocare nouă mă încânta şi mai tare. O trecere pe care mă întreb cum o s-o fac sau găsirea unei prize bune când ai nevoie de ea, combinate cu încercarea constantă de a nu da drumul la pietre, fac să nu simt urcarea. Nu mă mir când constatăm că după ~4 ore de la intrarea în traseu, suntem pe creastă.

refugiul grind 2

Luăm pauza de masă, timp în care admirăm Bucegii şi ne bucurăm să recunoaştem câteva vârfuri. Continuăm apoi pe creastă, spre Vf. Padina Popii, de unde vom începe coborârea. Dar să nu ne grăbim. Până atunci vom parcurge pe rând: Vf. La Om, Vf. Timbalu Mic, Vf. Timbalu Mare, Vf. Ascuţit şi cine ştie câte altele.

O bună perioada înaintăm cu stoicism şi ne bucurăm de creastă. Însă după un timp începem să simţim oboseala iar faptul că soarele este în puteri nu prea ajută. Adevăru' e că nici nu mă aşteptam să fie aşa de lungă trecerea asta. Noroc că e aşa frumos Craiul !

3 ore mai târziu ajungem în dreptul marcajului "triunghi albastru" ce coboară spre Plaiul Foii pe la refugiul Diana. Scot un ţipăt de bucurie şi imediat după îmi dau seama că e cineva chiar lângă mine, la umbra jnepenilor. Ups! Nu ştiam că mai e şi altcineva aici. Îmi spune că şi el a avut aceeaşi reacţie şi că mă înţelege perfect.

Un nou moment de pauză, o gură de apă şi o vorba de încurajare şi ... la război ostaşii mei ! Începem coborârea printre jnepeni. Înainte să ajungem în zona grohotişului, ne întâlnim cu acelaşi individ care era ascuns sub jnepeni sus. Pornise înaintea noastră şi l-am ajuns din urmă. Ne mărturiseşte că a rămas fără apă şi nu a mai băut de vreo 3 ore. Rareş îi lasă o sticlă de-a lui. Apa rămasă în ea ar trebui să îi potolească setea o vreme iar noi mai avem destule provizii care să ne ajungă până jos. Ce mă bucur că a insistat Rareş să luăm mai multă apă decât de obicei.

privelistea de pe coborare

Ajunşi în zona cu grohotiş, începem să ne jucăm. La început cobor timid, însă treptat încep să prind curaj şi să îmi dau drumu' la vale. Noi şi fruntaşii de la MPC ce mai zburăm pe pietre.  Cu Cri chiar ne luăm de mână şi coboram în tandem. S-ar putea să fi schimbat puţin relieful la câte pietre am împins la vale, însă a fost tare distractiv.  Intrăm apoi în pădure şi încet încet panta începe să se domolească. Ajungem la refugiul Diana şi de aici în mai puţin de 2 ore suntem înapoi la maşină.

Gata! În final au fost 11 ore de Crai, exact între 10 şi 12, cât era estimarea iniţială. Dar ce ore ... Am simţit stânca, am mirosit libertatea pe creastă şi am zburat pe coborâre. Nu chiar la propriu dar aşa ne-am simţit :)

Colţul tehnic
traseul cu mașina	Brasov - Zarnesti - Plaiul Foii
vârfuri parcurse	Vf. La Om: 2238m Vf. Ţimbalul Mic: 2231m Vf. Ţimbalul Mare: 2177m Vf. Ascuţit: 2150m Vf. Padina Popii: 2018m
traseu	cabana Plaiul Foii - refugiul Spirlea - La Lanţuri - Vf. La Om - Vf. Padina Popii - refugiul Diana - cabana Plaiul Foii durată: ~11h marcaj: cabana Plaiul Foii - refugiul Grind2 (care marcheaza intrarea pe creasta) : banda rosie, refugiul Grind2 - Vf. Padina Popii : bulina rosie, Vf.Padina Popii ( de fapt, un pic dupa ) - refugiul Diana: triunghi albastru, refugiul Diana - cabana Plaiul Foii: triunghi galben- dif. pozitivă de nivel: ~1500m surse apa: inainte de a ajunge la cabana Plaiul Foii, pe stanga drumului este un izvor; pe langa asta, pe urcare, dupa ce am intrat in padure am vazut scris pe un copac"spre apa", insa nu am verificat sa vedem daca intr-adevar era izvor.

creasta pietrei craiului

In weekendul care a trecut, la initiativa lui Rares, impreuna cu Laura, Stef si Adriana, ne-am pornit catre Piatra Craiului. Pentru ca eu am venit acasa de vineri, sambata dimineata in jurul orei 8 m-au cules din Brasov si ne-am indreptat cu totii catre Plaiul Foii. Vremea se anunta superba si entuziasm era din plin.

In jur de 9 jumate deja porniseram catre primul obiectiv al zilei, Refugiul Diana. Traseul complet pentru prima zi urma sa fie : Plaiul Foii - Refugiul Diana - Vf. Padina Popii - Vf. Ascutit - Vf. La Om - Refugiul Grind 2.

Prima parte a traseului a fost prin padure. Copacii au deja culori de toamna, asa ca nu ne mai opream din mirare ... Dupa Refugiul Diana am ajuns si in zona numita 'La Orgi', unde ne-am jucat cu ecoul ... l-am testat si inca functioneaza :) Nu dupa mult timp am iesit in creasta, unde ni s-a aratat un super peisaj. Puteam vedea Varful Postavaru, Varful Piatra Mare, Bucegii si in cealalta parte Masivul Iezer-Papusa.

culori de toamna

Ne-am continuat drumul pe creasta, pe masura ce orele din zi treceau. Cum ritmul nu era foarte alert si deja se intuneca repede, seara ne-a prins din urma. Apusul a fost superb, si dupa ce am vazut si conturul unor capre negre undeva in fata noastra, a venit randul stelelor sa se arate. La inceput mai timid, dar apoi in toata splendoarea lor. Si uite-asa am trait o alta prima data ... prima data cand am mers pe o creasta la lumina stelelor si a lunii ( care a aparut mai tarziu deasupra Brasovului ). Si prima oara cand am vazut Brasovul in ipostaza asta ... cu luminile lui jucand si o luna mare deasupra ... Chiar daca nu am facut poze, e imaginea care mi-a ramas cel mai pregnant in minte  din tura asta.
 
In jurul orei 21:30 am ajuns la refugiu si ne-am instalat corturile, pregatindu-ne de somn.

pe varful La Om, la lumina lunii

A doua zi, desi am fost destul de lenesi, soarele era destul de jos cand am iesit din corturi, asa ca lumina era calda. Ne-am bucurat de el si dupa un mic dejun copios, ne-am pornit din nou la drum. Traseul urma sa fie : Refugiul Grind 2 - Saua Funduri - Marele Grohotis - Plaiul Foii

in lumina rasaritului

Incet incet, peisajul a inceput sa se schimbe. Creasta sudica e mai salbatica si mai putin umblata decat cea nordica. Totodata am avut si mai multa diversitate: jnepeni, zone in care trebuia sa descataram si cele 'normale', pe creasta.

Dupa Saua Funduri am cotit dreapta si am inceput coborarea. Pentru ca Stef are probleme mai vechi cu un genunchi, el impreuna cu Adriana au hotarat sa se indrepte spre Prapastiile Zarnesti, pentru ca era mai lina coborarea pe acolo. Impreuna cu Laura si Rares am decis sa urmam planul initial, urmand sa ii culegem seara din prapastii. Desi ma asteptam ca dupa ce pierdem altitudine sa nu mai avem privelisti asa frumoase, m-am inselat. De data asta am putut vedea stancile Pietrei de jos, unicitatea Marelui Grohotis si Cerdacului Stanciului. A urmat padurea cu minunatele ei culori si un miros de prospetime.

Inainte sa se intunece am ajuns inapoi la masina, cu senzatia muntelui si a frumusetii in noi ...
 
 Nu stiu daca tura mi-a placut pentru ca am fost cu oameni frumosi, sau pentru ca Piatra Craiului este aproape de casa si e un munte pe sufletul meu, unic, sau pentru ca peisajele ne lasau fara cuvinte, sau poate pentru ca au fost si experiente traite pentru prima data ... nu stiu care e motivul, probabil ca toate la un loc ...