taul tapului

retezatul sufletului meu


   
     În Retezat mă întorc iar și iar și nu știu cum, dar nu mă pot sătura. Sunt munții mei preferați, munții care mă fac să mă îndrăgostesc de ei de fiecare dată când îi revăd. Retezatul este muntele care îmi amintește de ce uneori acasă e acolo, în inima lor, înconjurată de frumos.

Dar să relatez tura cu pricina. Săptămâna trecută, împreună cu Rareș, începem să ne gândim la destinația weekendului următor. Amândoi ne dorim o tură lejeră, în care să ne bucurăm de munte și atât. Propun Retezatul pentru că l-am văzut de atâtea ori și nădăjduiesc că o să putem sta locului. Rareș acceptă și începem să ne detaliem planul. Hotărâm să plecăm spre Poiana Pelegii vineri, imediat după muncă, de unde urmează să urcăm către lacul Bucura în aceeași zi. Ni se alătură și Vlad, Gabi, Stef, Adriana și Alina. Vlad, într-un elan tineresc își propune ca sâmbătă să facă o tură lungă și grea: Lacul Bucura - Vf. Peleaga - Vf. Păpușa - Porțile închise - lacul Galeșu - cabana Pietrele - Vf. Retezat - Lacul Bucura. Alina decide să i se alăture, iar restul avem în plan o tură către lacul Zănoaga prin șaua Judele, pentru că Rareș nu a mai fost în partea asta a masivului.

Vineri în jurul orei 18 reușim să ieșim din Cluj iar in jurul orei 22 ajungem la barajul Gura Apelor. De aici urmează un drum de 18,5km destul de dificil, pe care îl parcurgem în aproximativ 1,5h. Ajunși în Poiana Pelegii, ne echipăm și pornim spre locul de campare. Deși luna plină a fost în urmă cu 2 zile, încă luminează puternic, așa că la ieșirea din pădure nu mai avem nevoie de frontale. Urcăm constant și o oră jumate mai târziu ne instalăm corturile. Surpriza serii este că Stef își uită aparatul foto cumpărat de curând la mașină și nu își mai amintește dacă l-a lăsat în mașină, sau lângă. Hotărăște să se întoarcă în Poiana Pelegii după el, iar Rareș îl însoțește. Ajung și ei la somn către dimineață, în jurul orei 4.
lacul Bucura cu salvamontul in dreapta

Sâmbătă este ziua pe care o petrecem în totalitate în mijlocul muntelui. Alina nu reușește să doarmă, așa că decide să vină cu noi în tură. Traseul ales este: lacul Bucura - șaua Judele - Vf. Judele - lacul Zănoaga - culmea Slăveiului - lacul Bucura. Sunt încântată pentru că este o zonă plină de lacuri și tăuri, care îmi place foarte mult. La nici o oră de la plecare peisajul ne înmărmurește. Rareș este uimit și încântat. Drept dovadă nu se mai poate opri din pozat.Ajungem în șaua Judele, unde hotărâm să urcăm și Vf. Judele, chiar dacă ne abatem de la traseu. Pornim în dreapta, o parte pe cărarea de sub creastă, iar eu cu Rareș pe creasta stâncoasă. Ne bucurăm de traseul tehnic care ne obligă să punem mâna pe stâncă. Pe vârf facem o poză de grup și ne întoarcem către șa, de unde urmează să coborâm către Zănoaga.

priveliste de pe Judele



Ajunși la lac cerem indicații salvamontului în legătură cu așa-zisa potecă a măgarilor, traseul nemarcat pe care urmează să ne întoarcem. Ne lămurește că erau momâi înainte dar au început rangerii să le distrugă, iar apoi urmează capitolul 'povești cu urși'. Se pare că în ultima perioadă ursul a devenit îndrăzneț și urcă tot mai sus. Așa se face că l-au zărit și aproape de lac. Ne sperie pentru că zona pe care urmează să o parcurgem noi este sălbatică, însă nu destul de tare încât să dăm înapoi. Totuși, ca să fim siguri, fluierăm și cântăm o perioadă bună de timp.


Momâile ne ghidează până pe culme, unde ajungem în jurul orei 18. De aici cotim stânga, înapoi către lac. Seara se încheie cu o mămăligă caldă, pregătită la primus.

Duminică urmează coborârea, însă nu fără a urca și Vf. Peleaga înainte. De data asta nu vom coborî pe unde am urcat, ci pe la lacul Peleaga. Pornim în jurul orei 9 jumate către vârf. Bagajele mari ne încetinesc, însă nu destul încât să nu facem urcarea în 1,5 ore, cu o jumătate de oră mai puțin decât estimarea de pe indicator. De pe vârf admirăm peisajul zilei anterioare, din unghi opus.



Începem coborârea până la lacul Peleaga. Aici ne întâlnim cu un alt grup de CARisti, care au campat în Poiana Pelegii și se îndreaptă către vârf. Luăm o pauză mai lungă, așa că profit și încerc apa lacului. De când mă tot ademenește cu limpezimea ei ...


Continuăm către Poiană, unde ajungem în jurul orei 16. Urmează drumul către casă, cu o oprire in Hațeg pentru o masă copioasă.
Și uite-așa weekendul nostru lejer și odihnitor s-a transformat în weekendul în care din nou n-am putut rezista tentației și am descoperit 2 văi noi și în care mi-am amintit încă o dată de ce iubesc Retezatul atât de mult.



Colţul tehnic
traseul cu mașina Cluj-Napoca - Alba-Iulia - Hațeg - Barajul Gura Apelor: ~4h
Barajul Gura Apelor - Poiana Pelegii: ~1,5 h ( 18,5km)

Important:Aproape de baraj drumul se desparte în două. Continuați înainte și cotiți la dreapta pentru a urca pe baraj doar când vedeți un indicator.
Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3
vârfuri parcurse - nici unul - Vf. Judele: 2398m - Vf. Peleaga: 2509m
traseu Poiana Pelegii - Lacul Bucura
durata: ~1,5h
marcaj: cruce rosie
dif. pozitivă de nivel: 432m
surse apa: la lacul Bucura, in stanga cabanei salvamontului, cum privesti spre ea
Lacul Bucura - șaua Judele -Vf. Judele - culmea Slăveiului - Lacul Bucura
durata: ~9,5h
marcaj:
- Lacul Bucura - saua Judele : bulina rosie
- saua Judele - lacul Zănoaga: triunghi rosu
- lacul Zănoaga - culmea Slăveiului: nemarcat
- culmea Slăveiului - Lacul Bucura: cruce albastră
dif. pozitiva de nivel: 975m
surse apă: lacul Zănoaga
Lacul Bucura - Vf. Peleaga - Lacul Peleaga - Poiana Pelegii

durata: ~5h
marcaj:
- Lacul Bucura - Vf. Peleaga: cruce galbena
- Vf. Peleaga - Saua Peleaga: cruce galbena si banda rosie
- șaua Pelegii - Poiana Pelegii: bulina albastra
dif. pozitiva de nivel: 447m
surse apă: lacul Bucura


o altă latură a retezatului

   
   După ce toată săptămâna am crezut că o să revăd Rodnei weekendul trecut, vineri am hotărât să mergem în Retezat. Anunțase domnul Dinu că merge și spre bucuria mea, nu intenționa să urce prin Poiana Pelegii ( pe unde mai fusesem de două ori ), ci prin Stâna de Râu.
    
 Traseele pe care urma să le parcurgem erau :
 Ziua 1 : Stâna de Rău - Tăul Țapului - Porțile Închise - Vârful Păpușa - Șaua Custurii - Stâna de Râu
 Ziua 2 : Stâna de Râu - Șaua Custurii - Cascadele Ciomfu ( din valea Ciomfu/Ciumfu) - Stâna de Râu

 Sâmbătă la ora 5, înarmați cu mult entuziasm, împreună cu domnul Dinu, Marlene, Rareș și Ștefania am plecat spre munte.
   
În jurul orei 10 eram pregătiți de plecarea pe traseu. Zis și făcut. Ziua se anunța călduroasă.  Tot la Stâna de Râu au mai venit și Lușu ( și el din CAR), împreună cu soția lui, un prieten și doi nemți luați la ocazie care se îndreptau spre Alba-Iulia dar au ajuns în Retezat. Așa că până la Tăul Țapului urma să parcurgem același traseu.
   
Pe măsură ce urcam, imaginile deveneau tot mai spectaculoase.




rhododendroni langa Tăul Țapului 

Tăul Țapului 

Înainte de urcarea pe vârful Păpușa e o zonă mai dificilă care poate pune probleme. Așa că în loc să așteptăm să treacă ceilalți, am urmat un traseu paralel.


    În final am ajuns pe Vârful Păpușa, cel mai înalt punct al zilei. 


A urmat coborârea prin Șaua Custurii. Seara s-a încheiat cu ceai de musețel cu lămâie și mămăligă cu brânză. 
  
A doua zi, după un somn bun, la ora 7 eram gata de plecare. De data asta formația s-a schimbat. Pe Ștefania o necăjea un genunchi, așa că a decis să rămână la cort, iar nemții împreună cu Mihaela au decis să vină cu noi. 
     
Am pornit din nou spre Șaua Custurii ( pe unde coborâserăm cu o zi înainte ), spre Vârful Custura de data asta. Ziua părea din nou călduroasă, dar urma să ne facă o surpriză. După ce am ajuns în șa, am urcat spre Vârful Custura, iar apoi ne-am indreptat catre valea Ciomfu.
   







Pe măsură ce coboram, apărea tot mai multă apă: lacuri, pârâiașe, râul principal ... Valea era plină de viață ...  
            



N-aș mai fi plecat de acolo ... și nu ne mai opream din a ne mira ... Însă în jurul orei 13 norii s-au adunat amenințători ... și a început ploaia. Așa că ultima parte a traseului am parcurs-o sub stropii calzi ai unei ploi de vară ...

Weekendul a fost superb. Au fost provocări, am revăzut locuri dragi, am descoperit locuri noi și am învățat multe despre Retezat. Abia aștept să îl revăd :)