ştelică în aventură pe piatra secuiului

Ştelică exploratorul, proaspăt căsătorit, se pregăteşte să plece în aventură.

* Unde? Oriunde, numai să meargă undeva unde să poată respira aer curat. Propune Piatra Secuiului pentru că este o varianta accesibilă clujenilor.

* Ce face? Da sfoară în ţară şi anunţă că orice ar fi el merge, însă dacă ar mai vrea cineva, e binevenit.

* Cu cine? Răspund chemării: Rareş, Alexandra şi Marius, toţi 3 membri CAR.

* Dar vremea? E drept că a plouat toată săptămâna însă sâmbătă la 12 fix iese soarele şi până seara tot aşa o ţine. Nici urmă de strop de ploaie.

Sâmbătă dimineaţă ( de fapt mai degrabă spre amiază ) echipa iese din Cluj şi se îndreaptă către satul Rîmetea. Cu zâmbetele pe faţă şi poveşti care se învârt în jurul pasiunii comune a tuturor, muntele, timpul zboară şi imediat ajung la destinaţie. Aici, Ştelică propune ca urcarea să o facă pe un grohotiş din partea dreapta a pietrei, care te scoate sub "Peştera Studenţilor" iar de acolo tot în sus către vârf. Rareş oferă însă un traseu alternativ, mai spectaculos spune el. "Sună bine", îşi spune şi acceptă propunerea. Are să afle mai târziu ce greşeală face.

pe aici in sus

Aşadar pornesc spre stânga conform noului plan şi după ~25min părăsesc poteca marcată şi se îndreaptă către un jgheab anume despre care ştie Rareş că îţi permite să urci până sus. Vremea superbă şi voia bună îl fac să nu pună prea multe întrebări. Nici măcar când încearcă să urce destul de vertical nu se gândeşte că situaţia s-ar putea înrăutăţi. Abia când ajung cu toţii la baza unei lame stâncoase şi Rareş anunţă că traseul este PE ea, realizează că n-o să fie uşor.

"Cum? Pe-aici în sus? Nu ... frica este cel mai bun prieten al meu şi ea îmi spune să n-o iau pe acolo."

creasta pe care am urcat

Încearcă să găsească o soluţie alternativă prin stânga stâncii, timp în care ceilalţi 3 încep urcarea. Îşi da seama că nu e o variantă şi se întoarce la baza stâncii. În final decide să o ia prin dreapta ei şi reuşeşte să găsească un culoar care îl va conduce până la finalul crestei. Acolo îi aşteaptă pe ceilalţi. Între timp îl iau gândurile negre şi începe să încropească o listă de ameninţări la adresa lui Rareş. Ajunge la concluzia că cel mai simplu e să îl trimită cu un ochi vânat acasă. Asta îl face să schiţeze un zâmbet şi să uite de supărare.

Stelica fericit

După regrupare cei 4 continuă ascensiunea. Iarbă, piatră, încă o bucată de creastă dar mult mai abordabilă şi gata! au ajuns sus. De aici totul va fi simplu ... Se poate relaxa. În drum spre punctul cel mai înalt al pietrei, întâlneşte o prietenă despre care ştia că va fi acolo. Era venită cu alţi 2 prieteni nemţi, cărora vroia să le arate zona. Se bucură că o întâlneşte şi continuă împreună drumul spre vârf.

ploaia care ne-a ocolit

Aici, pauza de masă mult aşteptată. Bine pregătit, constată că ceilalţi nu au mâncare de fapt şi le oferă un sandviş de-al lui. Nu de alta, dar chiar are suficiente. Ce înseamnă să ai soţie acasă ... Se bucură de soare, de privelişte şi de zi în general. De când aştepta momentul ăsta.

De aici, urmează coborârea. Pe unde? Ştie Rareş un traseu. Oh, nu... nu din nou. Oare ce surprize îi mai aşteaptă de data asta? Pornesc hotărâţi pe traseul marcat ce duce spre Colţeşti. Încă de la plecare, Ştelică a observat că în iarbă sunt bureţi. Aşa că şi-a scos frumuşel o pungă şi a început vânătoarea. Mergând pe lângă potecă, câte unul-doi tot mai găsea din când în când.

Pe traseul marcat nu stau prea mult. Virează dreapta, părăsesc poteca şi pe curbă de nivel se îndreaptă înapoi spre sat. Un pic de boschetareala şi ajung deasupra unei zone de grohotiş. Aici ... ca pe skiuri, tot în jos. O adevărată distracţie. Când ajung în dreptul "Pesterei Studenţilor", continuă din nou pe curbă de nivel până la ea.

O dată ajunşi, se bucură de frumosul cadru pe care peştera îl crează asupra satului Rîmetea. Înăuntru, porumbeii par să îl certe pe Ştelică. Cu ceva o fi greşit el, că prea supăraţi sunt.

Pe măsură ce continuă coborârea, soarele coboară tot mai mult. Apusul creează o nouă perspectiva asupra văii. Era frumoasă şi înainte, dar parcă acum e şi mai şi! În drumul lor, se întâlnesc cu un cioban care îi avertieaza că în faţă sunt câinii de la stână. Ar fi mai bine să continue pe un drum mai de jos. Văzând că are cu cine sta de poveşti, ciobanul îi roagă pe călători să îi facă nişte poze. Nu oricum, ci cu oile neapărat. În final, le spune adresa la care să le trimită: Str. Sub Piatră nr.79, destinatar: Ratz Mihai :) Pozele par a fi foarte importante pentru el, aşa că repetă de mai multe ori informaţia.

În jurul orei 19:00 ajung înapoi la maşină şi se îndreaptă spre ... spre nucii de pe marginea drumului ce duce către Colţeşti. Abia după ce scutură vreo 2 copaci şi unii dintre ei se înverzesc pe mâini ca nişte copii mici şi răi, sunt gata să plece spre casă. Nu chiar direct spre casă totuşi, pentru că înainte opresc pentru o masă copioasă.

A fost o zi palpitantă pentru Ştelică, o zi în care alături de ceilalţi s-a bucurat de natură şi de un apus ce pentru o clipă a oprit timpul în loc.

Colţul tehnic
traseul cu mașina	Cluj Napoca - Rimetea Important: Din Cluj se poate ajunge atat prin localitatea Lunda de Sus, cat si prin Turda. Noi am ales ce-a de-a doua varianta.
varfuri parcurse	Piatra Secuiului: 1128m altitudine
traseu	Rimetea - Piatra Secuiului ( urcat prin stanga ei ) - Pestera Studentilor - Rimetea durată: ~6h marcaj: urcarea: 25min pe marcajul cruce albastra dupa care, pana sus nemarcat; reveniti pe marcajul initial, am continuat pana pe varf; varf - Rimetea: ~20min pe marcajul cruce albastra iar apoi din nou, nemarcat dif. pozitivă de nivel: 700m surse apă: nu sunt

duminica în trascău

Vine toamna şi o dată cu ea vremea devine capricioasă. În weekenduri, înainte să ne întrebăm unde am vrea să mergem, ne punem întrebarea: "cum se anunţă vremea?". Iar răspunsul nu e întotdeauna cel sperat.

Sâmbăta ce a trecut se anunţa ploiasă în toată ţara, aşa că nu ne încuraja să plecăm prea departe. Duminică însă lucrurile stăteau diferit. Soare, mult mult soare. Hotărâm să mergem undeva aproape de casă şi îmi amintesc de tura de anul ăsta în Cheile Râmeţului. Atunci le-am văzut pentru prima oară şi am fost tare încântată de zonă. Sunt convinsă că mai sunt multe de explorat în apropiere. În plus, tot acolo e şi Mănăstirea Râmeţ şi putem merge şi la slujbă de dimineaţă. Perfect !

Cu Rareş studiem posibilităţile de trasee şi decidem să ne îndreptăm către munţii Trăscău. Amândoi urcaserăm deja pe Piatra Secuiului, însă pe platoul Bedeleu eu nu mai fusesem. Hm, ce-am putea vedea acolo ? Încep să mă documentez şi găsesc circuitul: Colţeşti - Cheile Silosului - Peştera Poarta Zmeilor - Cheile Plaiului - Colţeşti. Pare a fi ce căutam.

Duminică dimineaţă Rareş radiază de nerăbdare ca un copil mic pornit într-o excursie mult aşteptată. Ieşim din Cluj în jurul orei 8:30. Ajunşi la mănăstire, regăsesc liniştea pe care mi-o aminteam de data trecută şi mă bucur ... mă bucur pentru că am atâtea motive pentru care să fiu bucuroasă :)

După slujbă plecăm spre Colţeşti. Deşi amiază, încă n-am mâncat nimic şi Rareş îşi dă seama că vom trece pe lângă "Transilvania Casă şi Masă", un restaurant în Aiud unde se mănâncă bine şi de regulă oprim când ne întoarcem din ture pe acolo. În situaţia dată, ideea care îi vine nu-i deloc surprinzătoare:

Rareş: "oprim să mâncăm ?"
eu: "Rareş deja e aproape 1 ... când mai facem tura ?"

Dacă mă gândesc mai bine mi-e foame. Şi la urma urmei o să avem mai multă energie după ce mâncăm. Hai să oprim !

N-are sens să mai spun că mâncăm pe săturate şi ajungem să plecăm în tură la ora 14:00. Important e că ne-am făcut damblaua.

Lăsăm maşina lângă cetate şi ad-hoc Rareş hotărăşte să schimbe planul iniţial şi să urcăm pe traseul ce duce către Vidolm. El urcă şi pe Vf. Ugerului şi de acolo se poate vedea atât pe o parte către Vf. Ardaşcheia şi Piatra Secuiului, cât şi intreaga Vale a Arieşului pe cealaltă parte. O luăm la pas şi urcăm încet prin pădure. La început urcusul este mai domol iar spre final drumul începe să urce în serpentine până ce ieşim în poiana ce ne conduce către vârf. Aici, admirăm priveliştea de jur împrejur şi ne tot minunăm de parapantiştii care se văd deasupra vârfului Ardaşcheia. Să pluteşti deasupra unui peisaj de vis într-o duminică însorită... parcă m-aş vedea făcând asta.

urcarea prin padure

După o pauză bine meritată într-un punct de belvedere ştiut de Rareş, ne întoarcem către ieşirea din pădure pentru a continua către traseul ce vine dinspre Peştera Poarta Zmeilor şi coboară către Colţeşti. Şi până acolo ? Ei, până acolo mergem "puţin" pe nemarcate. Mai exact, gps-ul spune că 4km. Clară treaba, iar facem o tură 'uşoară' clasică.

Pornim prin poiană şi ne dăm seama că mai devreme sau mai târziu va trebui să intrăm în pădure. Şi pădurea pe nemarcate îţi poate rezerva tot felul de surprize. Deşi nu sunt munţi foarte înalţi, observ că sunt zone delimitate de pereţi stâncoşi, ceea ce înseamnă că există riscul să ieşim desupra unuia dintre ei. Dar n-are sens să-mi fac griji prematur. Înaintăm prin poiană şi când ajungem în pădure constatăm că există o cărare. Nu ştiu cum am găsit-o sau de unde a apărut, cert este că nu numai că ne îndrumă prin pădure, dar ne şi oferă un punct de belvedere către Piatra Secuiului de care ne bucurăm din plin.

Ajunşi pe Platoul Bedeleu, găsim traseul marcat şi începem coborârea. Într-o zi întreagă am fi avut timp şi de peşteră, însă azi ne cam ameninţă întunericul. În drumul nostru, întâlnim o pereche de cai care pare să se bucure de prezenţa noastră acolo şi decid să ne urmeze. Ba chiar se apropie atât de tare încât începem să îi ameninţăm cu beţele. După ce reuşim să scăpăm aflu că eram ca o scrimeură adevărată în faţă lor: "en garde!". Oare în Trascău urşii sunt deghizaţi în cai şi din cauza asta erau aşa ameninţători?

La intrarea în pădure dăm de un izvor unde ne realimentăm cu apă. Nu prea mai aveam, deci e binevenit. Coborârea prin Cheile Silosului mă surprinde şi mă încântă. Nu aveam aşteptări prea mari, dar e chiar frumoasă zona.

Pe înserate ajungem înapoi în Colţeşti şi mergem să vizităm cetatea cu acelaşi nume. Dintre pereţii ei putem admira Colţeştiul şi Piatra Secuiului. Dacă facem linişte putem auzi păsările, izvorul şi zgomotele satului: un purcel urlă ca din gură de şarpe iar un copil face şi el scandal. Se aud până şi vocile oamenilor. Satul se pregăteşte să încheie ziua şi ascultăndu-l parcă suntem în afara timpului şi spaţiului. Departe este gălăgie, însă unde suntem noi totul este nemişcat. Uneori, pentru cele mai frumoase clipe nu trebuie să mergi prea departe.

Aşa se încheie o duminică frumoasă, în care ne-am încărcat bateriile pentru o nouă saptamană de lucru.

Colţul tehnic
traseul cu mașina	Cluj Napoca - Coltesti Important: Venind dinspre Manastirea Ramet, noi am virat stanga din Aiud. Din Cluj,se poate merge direct din Turda, prin localitatea Mihai Viteazu.
vârfuri parcurse	Vf. Ugerului: 1.244 m
traseu	Coltesti - Vf. Ugerului ( pe traseul catre Vidolm ) - Platoul Bedeleu- Cheile Silosului - Coltesti durată: ~6,5h marcaj: urcarea am inceput-o pe marcajul cruce albastra, pentru ca apoi sa fim surprinsi de faptul ca s-a transformat in cruce galbena si bulina rosie; a urmat zona nemarcata iar apoi am intrat pe banda albastra care ne-a dus pana in sat dif. pozitivă de nivel: 900m surse apă: la coborarea de pe Platoul Bedeleu, inainte de intrarea in padure, pe marcajul banda albastra; zvorul e usor de observat pentru ca e chiar pe traseu