Când am hotărât să mergem în weekend în Trascău, mă aşteptam să fim doar noi. Am fost surprinsă când s-au anunţat încă 4 persoane iar la punctul de întâlnire ne-am adunat 7. Împreună am pornit către Sălciua de Jos, pe Valea Arieşului. Vremea se anunţa stabilă, fără precipitaţii dar rămăsesem cu impresia că o să fie câţiva nori.
Ajungem la destinaţie în jurul orei 10 şi o luăm uşor la pas. În ceea ce priveşte traseul, Rareş e înarmat cu gps-ul şi nu-mi fac griji. La o prima intersecţie unde apare un indicator către Peştera Poarta Zmeilor îl întreb dacă într-acolo ne îndreptăm. Concentrat pe poveştile despre vacanţa noastră recentă în Nepal (prima relatare dintr-o serie de povestiri se găseşte aici) şi entuziasmat, mă asigură că nu şi ne continuăm drumul urmărind marcajul cruce albastră. 1km mai târziu îşi da seama că am greşit şi că avem două variante: fie ne întoarcem, fie continuăm şi vom face tura în sens invers decât îşi propusese iniţial. Alegem a doua varianta şi continuăm până ce ajungem în satul Sub Piatră iar apoi la Peştera Huda lui Papară. În mijlocul unor pereţi stâncoşi, peştera e impresionantă. Pentru majoritatea dintre noi e prima oară când o vedem.
În timp ce urcăm în dreapta, desupra nivelului peşterii, Cezar îşi aminteşte de tura lui în aceeaşi zonă făcută împreună cu alte 3 fete în primăvară. Tura este memorabilă pentru că ceea ce se vroia a fi una lejeră pe platoul Bedeleului s-a dovedit a fi o peripeţie la finalul căreia au ajuns la maşini la ora 4 dimineaţa, uzi şi lihniţi de foame. Felul unic al lui Cezar de a poveşti stârneşte hohote de râs. Ajungem la concluzia că drumeţia de azi e puţin prea lejeră pentru el.
Imediat ce intersectăm marcajul bandă roşie, cotim stânga şi ne îndreptăm către Platoul Bedeleului. Soarele ne alintă cu razele lui şi dă viaţă peisajului.
Tot povestind timpul zboară şi îmi dau seama că e deja amiază şi mi s-a făcut foame. Îl întreb pe Rareş când luăm pauza de masă şi aflu de la Cezar că el o aşteaptă de vreo oră. Hotărâm să oprim aici şi acum, chiar dacă peisajul nu e tocmai spectaculos. Suntem într-o poieniţă în mijlocul pădurii şi băieţii se aşteaptă ca traseul să continue o vreme prin pădure. Bine ... nu vrem să îl pierdem pe Cezar care nu a mâncat nimic azi. Ne oprim aici. Momentul îi aminteşte cum în tura năbădăioasă rămăseseră fără mâncare şi ar fi dat orice pentru o bucată de pâine. Pare-se că întrebarea:"n-ai cumva măcar o coajă de pâine?" s-a rostit de multe ori atunci.
Culmea că încă din sat ni s-a alăturat un căţel pe care îl botezăm Grivei. Şi nu orice căţel, ci acelaşi care i-a însoţit şi în acea noapte şi pe care au fost nevoiţi să îl ia în braţe pentru a-l coborî de pe stâncă atunci când i-a fost prea frică să o facă singur. Astăzi însă Grivei e fără temeri şi bucuros să ne însoţească. Se învârte în jurul nostru fericit.
Când ajungem pe Platoul Bedeleului şi se opreşte să adulmece pădurea, ne uităm şi noi în direcţia indicată de el. Mare ne e mirarea când vedem un porc mistreţ îndepărtându-se tiptil de noi. Ce bucuroasă sunt! E primul porc mistreţ pe care l-am văzut vreodată.
 |
| semnele iernii |
La intersecţia marcajelor bandă roşie ( cel pe care am venit), bandă albastră (ce continuă către Colţeşti) şi cruce roşie (pe care îl vom urma noi), aflăm că mai avem de parcurs o distanţă de 5km Sălciua, estimaţi la 2-3 ore. Înainte de asta însă ne vom opri la Peştera Poarta Zmeilor, aflată la o oră distanţă.
Cum soarele apune devreme în perioada asta, devine tot mai clar că tura se va termină pe întuneric. Imediat după peşteră urmează o coborâre abruptă pe care am vrea să o facem pe lumină. În rest nu prea contează, pentru că suntem echipaţi cu frontale. Pentru Cezar e chiar puţin prea previzibil. El e obişnuit cu mai multă aventură. Mult mai multă.
O oră mai târziu ajungem la peşteră şi decidem să o vizităm. După intrarea mai îngustă se deschide larg şi chiar poţi sta în picioare. Pereţii stâncoşi sunt presăraţi cu lilieci pe care îi studiem curioşi. Unii dintre ei au o pojghiţă de gheaţă. Nu insistăm prea mult cu lumina totuşi pentru că ştim că e deranjantă pentru ei.
 |
| poarta zmeilor |
La 5 minute de peşteră se găseşte amenajat un balcon de pe care se poate vedea o mare parte din Valea Arieşului. Noi ajungem aici la momentul apusului când lumina e caldă şi înfrumuseţează totul. Luăm o nouă pauză de masă pentru a ne bucura mai mult de moment. Poate ar trebui să ne grăbim dar nu ne putem abţine să mai zăbovim puţin. Facem şi o poză de grup şi cu greu hotărâm să plecăm.
|
| valea Ariesului |
Începem coborârea periculoasă, despre care Rareş ne avertizase. Ne bucurăm că încă este lumina afară. În timp ce fiecare din noi se concentrează pe fiecare pas, Cezar exclamă: "asta nu-i nimic! coborârea asta am făcut-o în mijlocul nopţii, pe întuneric, lihniţi şi cu băşici la picioare."
 |
| apusul zilei |
Când în final se lasă întunericul noi am terminat partea mai abruptă şi continuăm către sat la lumina frontalelor. Sub lumina primelor stele mă cuprinde oboseala aia plăcută de la sfârşitul unei zile în care descoperi locuri noi şi te bucuri de fiecare moment. Luminile satului şi lătratul câinilor anunţă sfârşitul aventurii noastre. În jurul orei 18:00 ajungem la maşini şi pornim înapoi către Cluj.
| Colţul tehnic | |
|---|---|
| traseul cu maşina | Cluj Napoca - Sălciua de Jos Important: Înaintea indicatorului ce marchează intrarea în localitate există o parcare pe dreapta, unde se pot lăsa maşinile. Vis-a-vis de ea se află un pod ce trece Arieşul către satul Sub Piatră. Pe acolo am pornit în tura noastră. |
| traseu | Salciua de Jos - satul Sub Piatra - Pestere Huda lui Papara - Platoul Bedeleului - Pestera Poarta Zmeilor - satul Sub Piatra - Salciua de Jos durată: ~8h distanţă: ~20km marcaj: * intrarea în traseu - peştera Huda Lui Papară : cruce albastră * peşteră - intrarea într-o şa, unde se află o intersecte de marcaje: bandă albastră * intersecţie - platoul Bedeleului: bandă roşie (! banda roşie virează stânga în dreptul unei căsuţe de piatră de pe platou) * intersecţia de pe platou - Sub Piatră, cu trecere pe la Poarta Zmeilor: cruce roşie D+: 1150m |
