oameni din trascău

Dimineaţă ne trezim din nou devreme pentru a pleca pe dealuri. A sosit ziua în care mergem la colindat pe la bătrânii de pe Valea Poienii. Pentru mine este al doilea an consecutiv când mă alătur grupului.
Fiecare dintre noi a pregătit câte un pachet sau mai multe cu produse alimentare de bază (faină, ulei) şi ce a mai crezut de cuviinţă. În timp ce se crapă de ziuă, pornim spre satul Sub Piatră, unde vom lăsa maşinile. Suntem în jur de 20 de oameni.

Afară este ger şi asta mă sperie. Căldura de acasă m-a făcut să uit de realitatea de afară şi am impresia că nu m-am îmbrăcat destul de gros.

Prima casă la care ajungem este cea a lui Victor. Îl cunosc de anul trecut. Aici însă pare să nu fie nimeni acasă şi suntem nevoiţi să ne continuăm drumul, cu speranţa că îl vom găsi la întoarcere. La scurt timp după ce plecăm apare Victor şi ne strigă să ne întoarcem. Ne văzuse de undeva de pe deal. Revenim la el şi ne punem pe cântat. Am pregătit câteva colinde şi ne bucurăm să simţim atmosfera de sărbătoare atunci când le fredonăm.

De la Victor aflăm şi unde mai găsim locuitori în sat şi câţi mai sunt: 14 case locuite în total. De aici începe pelerinajul nostru din casă în casă. Unii sunt singuri, cum e Ştefănuţ, alţii sunt câte doi. Fiecare cu povestea lui, cu bucuriile şi supărările lui.

Victor

Ştefănuţ

Mai târziu aflăm de o casă locuită aflată undeva mai sus pe deal, la care nu s-a mers până acum deloc şi plecăm în căutarea ei. Casa o găsim cu uşurinţă şi hainele aflate la uscat dovedesc că cineva locuieşte aici. Strigăm însă şi nu ne răspunde nimeni. Dar dacă tot am venit până aici, măcar să le lăsăm un pachet. Intrăm în curte şi atunci se întâmplă: dintr-un coteţ din stânga iese un uliu imens care îşi ia zborul încet, fără grabă, întinzându-şi aripile în toată măreţia lor. Înainte auziserăm o găină care făcea scandal, însă nu prea am luat-o în seamă. Acum am înţeles că erau ultimele ei clipe.

Viorel

După, căutăm un loc ferit de câini unde să putem lăsa pachetul şi parcă cea mai sigură variantă este veranda. Pentru asta trebuie să deschidem uşa casei şi Simi decide să încerce. Când se apropie însă este auzită şi proprietarii casei ies afară. Le povestim de uliu şi merg să verifice coteţul. Rezultatul este destul de previzibil: găsesc găina moartă. Abia când femeii, Sabinei, îi dau lacrimile realizez cât de importante sunt pentru ei. Încercăm însă să depăşim momentul şi ne pierdem din nou în farmecul colindelor. Bucuria ne este şi mai mare când domnul Viorel ne cântă şi el un colind de-al locului. Ce mult înseamnă pentru oamenii de aici compania. Acum abia îmi amintesc de ce mi-a plăcut aşa de mult anul trecut: pentru că este nevoie de atât de puţin pentru a le oferi putina bucurie.

Mai târziu facem cale întoarsă spre drumul principal al satului. Aici, surpriză: întâlnim vreo 10 maşini 4x4. Intrăm în vorbă cu oamenii şi aflăm că este vorba despre o acţiune organizată, în cadrul căreia străbat toate văile din împrejurimi pentru a le oferi ajutoare celor care au nevoie. Brusc am sentimentul că pachetele noastre pălesc în faţa sacilor pe care îi oferă ei, alături de cizme de cauciuc noi. Aş fi vrut să cred că facem o diferenţă, dar acum înţeleg că nu chiar.

cu cine aţi votat? cu partidul nostru dintotdeauna...

Cu toate astea ne continuăm drumul. Rând pe rând, îi cunoaştem pe fiecare. Unii se bucură mai mult, alţii mai puţin. O bătrână ne transmite tranşant că nu are nevoie de boarfe atunci când încercăm să îi oferim şi ei un pachet. Îi explicăm că nu e vorba de haine şi acceptă. Nu ştiu dacă faţă de anul trecut m-am schimbat eu sau oamenii de aici. Probabil că puţin din amândouă. Cert este că percep călătoria noastră foarte diferit acum.

Seara ne întoarcem spre maşini grăbiţi de întunericul care ne învăluie treptat. Soarele se retrage uşor, însă înainte ne oferă un spectacol de zile mari. Cerul e atât de roşu încât nu-mi vine să cred că e real. Dacă până acum ne grăbeam, brusc ne-am oprit pe loc şi savurăm cu toţii momentul. Eu simt că e o clipă pe care vreau să o pun cumva deoparte în tolba cu amintiri iar atunci când mă voi întoarce la ea îmi doresc să fie la fel de vie.

trascăul între toamnă şi iarnă

Când am hotărât să mergem în weekend în Trascău, mă aşteptam să fim doar noi. Am fost surprinsă când s-au anunţat încă 4 persoane iar la punctul de întâlnire ne-am adunat 7.  Împreună am pornit către Sălciua de Jos, pe Valea Arieşului. Vremea se anunţa stabilă, fără precipitaţii dar rămăsesem cu impresia că o să fie câţiva nori.

Ajungem la destinaţie în jurul orei 10 şi o luăm uşor la pas. În ceea ce priveşte traseul,  Rareş e înarmat cu gps-ul şi nu-mi fac griji. La o prima intersecţie unde apare un indicator către Peştera Poarta Zmeilor îl întreb dacă într-acolo ne îndreptăm. Concentrat pe poveştile despre vacanţa noastră recentă în Nepal (prima relatare dintr-o serie de povestiri se găseşte aici) şi entuziasmat, mă asigură că nu şi ne continuăm drumul urmărind marcajul cruce albastră. 1km mai târziu îşi da seama că am greşit şi că avem două variante: fie ne întoarcem, fie continuăm şi vom face tura în sens invers decât îşi propusese iniţial. Alegem a doua varianta şi continuăm până ce ajungem în satul Sub Piatră iar apoi la Peştera Huda lui Papară. În mijlocul unor pereţi stâncoşi, peştera e impresionantă. Pentru majoritatea dintre noi e prima oară când o vedem.

În timp ce urcăm în dreapta, desupra nivelului peşterii, Cezar îşi aminteşte de tura lui în aceeaşi zonă făcută împreună cu alte 3 fete în primăvară. Tura este memorabilă pentru că ceea ce se vroia a fi una lejeră pe platoul Bedeleului s-a dovedit a fi o peripeţie la finalul căreia au ajuns la maşini la ora 4 dimineaţa, uzi şi lihniţi de foame. Felul unic al lui Cezar de a poveşti stârneşte hohote de râs. Ajungem la concluzia că drumeţia de azi e puţin prea lejeră pentru el.

Imediat ce intersectăm marcajul bandă roşie, cotim stânga şi ne îndreptăm către Platoul Bedeleului. Soarele ne alintă cu razele lui şi dă viaţă peisajului.

Tot povestind timpul zboară şi îmi dau seama că e deja amiază şi mi s-a făcut foame. Îl întreb pe Rareş când luăm pauza de masă şi aflu de la Cezar că el o aşteaptă de vreo oră. Hotărâm să oprim aici şi acum, chiar dacă peisajul nu e tocmai spectaculos. Suntem într-o poieniţă în mijlocul pădurii şi băieţii se aşteaptă ca traseul să continue o vreme prin pădure. Bine ... nu vrem să îl pierdem pe Cezar care nu a mâncat nimic azi. Ne oprim aici. Momentul îi aminteşte cum în tura năbădăioasă  rămăseseră fără mâncare şi ar fi dat orice pentru o bucată de pâine. Pare-se că întrebarea:"n-ai cumva măcar o coajă de pâine?" s-a rostit de multe ori atunci.

Culmea că încă din sat ni s-a alăturat un căţel pe care îl botezăm Grivei. Şi nu orice căţel, ci acelaşi care i-a însoţit şi în acea noapte şi pe care au fost nevoiţi să îl ia în braţe pentru a-l coborî de pe stâncă atunci când i-a fost prea frică să o facă singur. Astăzi însă Grivei e fără temeri şi bucuros să ne însoţească. Se învârte în jurul nostru fericit.

Când ajungem pe Platoul Bedeleului şi se opreşte să adulmece pădurea, ne uităm şi noi în direcţia indicată de el. Mare ne e mirarea când vedem un porc mistreţ îndepărtându-se tiptil de noi. Ce bucuroasă sunt! E primul porc mistreţ pe care l-am văzut vreodată.

semnele iernii

La intersecţia marcajelor bandă roşie ( cel pe care am venit), bandă albastră (ce continuă către Colţeşti) şi cruce roşie (pe care îl vom urma noi), aflăm că mai avem de parcurs o distanţă de 5km Sălciua, estimaţi la 2-3 ore. Înainte de asta însă ne vom opri la Peştera Poarta Zmeilor, aflată la o oră distanţă.

Cum soarele apune devreme în perioada asta, devine tot mai clar că tura se va termină pe întuneric. Imediat după peşteră urmează o coborâre abruptă pe care am vrea să o facem pe lumină. În rest nu prea contează, pentru că suntem echipaţi cu frontale. Pentru Cezar e chiar puţin prea previzibil. El e obişnuit cu mai multă aventură. Mult mai multă.

O oră mai târziu ajungem la peşteră şi decidem să o vizităm. După intrarea mai îngustă se deschide larg şi chiar poţi sta în picioare. Pereţii stâncoşi sunt presăraţi cu lilieci pe care îi studiem curioşi. Unii dintre ei au o pojghiţă de gheaţă. Nu insistăm prea mult cu lumina totuşi pentru că ştim că e deranjantă pentru ei.

poarta zmeilor

La 5 minute de peşteră se găseşte amenajat un balcon de pe care se poate vedea o mare parte din Valea Arieşului. Noi ajungem aici la momentul apusului când lumina e caldă şi înfrumuseţează totul. Luăm o nouă pauză de masă pentru a ne bucura mai mult de moment. Poate ar trebui să ne grăbim dar nu ne putem abţine să mai zăbovim puţin. Facem şi o poză de grup şi cu greu hotărâm să plecăm.

valea Ariesului

Începem coborârea periculoasă, despre care Rareş ne avertizase. Ne bucurăm că încă este lumina afară. În timp ce fiecare din noi se concentrează pe fiecare pas, Cezar exclamă: "asta nu-i nimic! coborârea asta am făcut-o în mijlocul nopţii, pe întuneric, lihniţi şi cu băşici la picioare."

apusul zilei

Când în final se lasă întunericul noi am terminat partea mai abruptă şi continuăm către sat la lumina frontalelor. Sub lumina primelor stele mă cuprinde oboseala aia plăcută de la sfârşitul unei zile în care descoperi locuri noi şi te bucuri de fiecare moment. Luminile satului şi lătratul câinilor anunţă sfârşitul aventurii noastre. În jurul orei 18:00 ajungem la maşini şi pornim înapoi către Cluj.

Colţul tehnic
traseul cu maşina	Cluj Napoca - Sălciua de Jos Important: Înaintea indicatorului ce marchează intrarea în localitate există o parcare pe dreapta, unde se pot lăsa maşinile. Vis-a-vis de ea se află un pod ce trece Arieşul către satul Sub Piatră. Pe acolo am pornit în tura noastră.
traseu	Salciua de Jos - satul Sub Piatra - Pestere Huda lui Papara - Platoul Bedeleului - Pestera Poarta Zmeilor - satul Sub Piatra - Salciua de Jos durată: ~8h distanţă: ~20km marcaj: * intrarea în traseu - peştera Huda Lui Papară : cruce albastră * peşteră - intrarea într-o şa, unde se află o intersecte de marcaje: bandă albastră * intersecţie - platoul Bedeleului: bandă roşie (! banda roşie virează stânga în dreptul unei căsuţe de piatră de pe platou) * intersecţia de pe platou - Sub Piatră, cu trecere pe la Poarta Zmeilor: cruce roşie D+: 1150m