granita cu ucraina in muntii maramuresului

     Tura din muntii Maramuresului este o tura traditionala C.A.R, care se tine in fiecare an in luna mai si este organizata de domnul Dinu. Ce este special la ea, este faptul ca se merge pe granita cu Ucraina. Pentru ca anul trecut nu am reusit sa merg, anul asta n-am mai vrut sa o ratez. Drept urmare, am fost printre primii inscrisi. Pe masura ce trecea timpul, tot mai multa lume aparea in tabele, asa ca in final am ajuns sa fim 47 de persoane.
    
Vineri, dupa ce am pregatit mancarea si bagajul, in jur de ora 19 plecam spre satul Repedea. La marginea lui, pe o vale urma sa dormim. In jur de 10 seara am ajuns la destinatie, am pus corturile si ne-am bagat la somn. Urma o zi lunga ( nici nu banuiam cat de lunga de fapt ), cu trezirea la ora 6 si plecarea la 7.
   
A doua zi, dupa un mic dejun cat de cat consistent, la 7 eram gata de plecare. Tinta era Varful Pop Ivan ( 1937m alt ). Pentru ca domnul Dinu a zis sa ne impartim in doua grupuri, unul care va ajunge si cei care merg mai incet in celalalt, am tot incercat sa fiu printre primii. Imi doream sa ajung pana pe varf.
   
Traseul a inceput cu o urcare de-a lungul unui rau. Era destul de anevoioasa pentru ca il tot treceam de pe-o parte pe alta. Pietrele erau ude, asa ca unii au mai cazut ( inclusiv Diana, colega mea de apartament ). A urmat un popas in prima poiana din drum. Vremea se anuntase buna, cu mici posibilitati de ploaie. Asa ca deocamdata era soare si puteam admira verdele crud al copacilor.

 
Am continuat catre primul obiectiv al zilei, Poiana cu narcise Tomnatec-Sehleanu. Nu eram siguri ca o sa gasim, dar inca dinainte au inceput sa apara, iar in poiana erau la ele acasa.

Din poiana am continuat spre varf, unde am si ajuns in final, dar nu fara peripetii. Din cauza ritmului diferit ne-am separat in 3 grupuri, asa ca am reusit s-o luam gresit. Nu am deviat mult, dar suficient cat sa trebuiasca sa urcam un prag de 100 de m. Pana la varf, am ajuns pe creasta care despartea Ucraina de Romania. Senzatia era unica ... si peisajele de nedescris.

In drum spre Vf. Pop Ivan, vedere spre Vf. Farcau si Vf. Mihailecu

spre varf, inainte

Sus, era vant asa ca nu am poposit prea mult, ci ne-am intors. Aveam de facut cale intoarsa. Dupa o coborare prin poieni si padure, am ajuns la drumul forestier. Ultima parte a traseului a insemnat 8 km de mers pe drum, care m-au cam terminat psihic ... abia asteptam sa ajung :)
 
 In total, in prima zi, am parcurs 31.14 km in aproximativ 13 ore.
 
Seara n-am zabovit prea mult, pentru ca urma inca o zi de traseu, speram noi mai usoara.
 
A doua zi, de data asta mai putini, am pornit spre cel mai inalt varf din muntii Maramuresului, Vf. Farcau (1957m ). Moralul nu era prea ridicat pentru ca toti ne resimteam. Insa asta nu a durat prea mult, pentru ca au aparut iar copacii, raul, florile, poienile, muntii ... Asa ca incet dar sigur am ajuns la Lacul Vinderelu. De acolo, cine a vrut a urcat pe Farcau. Bineinteles ca vroiam sa merg si pana acolo, chiar daca picioarele incepeau sa se planga tot mai tare. Credeam ca e ultima urcare din zi.
 
De sus, se vedea Vf. Pop Ivan, pe care urcasem cu o zi inainte.

Pe Vf. Farcau - 1937m

In timp ce coboram, am observat ca ceilalti incepusera urcarea spre varful alaturat, Mihailecu. Eu credeam ca nu se mai urca si pe el, dar m-am inselat. Asa ca dupa ce am coborat la sub 1700 de m altitudine, a trebuit sa urcam din noi la peste 1900. Cu greu, am ajuns sus, unde am zabovit putin mai mult. De acolo, am plecat spre corturi, drum intors.
 
O parte a turei care mi-a placut foarte mult a fost faptul ca atat domnul Dinu cat si Marlene ne descriau in permanenta ce vedeam. De exemplu, la un moment dat Marlene ne-a descris toata creasta Rodnei, cu fiecare varf si sa.
   
A doua zi s-a dovedit in final a fi comparabila cu prima. Am parcurs in total 23 de km, in 10h30m.
   
Intorsi la masini, dupa ce ne-am tras sufletul, am inceput sa ne strangem lucrurile si sa ne pregatim pentru intoarcerea la civilizatie. Insa nu ne intorceam cei care plecaseram ... aveam inimile pline de frumos si eram imbogatiti cu o experienta unica.

tibles

    Cu toate ca am facut de curand o tura in Rodnei despre care nu am povestit inca, o sa revin asupra ei zilele urmatoare si o sa povestesc acum despre tura de ieri, in Tibles.
         
De ceva timp au inceput colegii de munca sa imi spuna sa ii chem si pe ei daca mai merg in ture. Unii vor cu bicicleta, altii pe jos. Asa ca m-am gandit sa organizez o tura pentru ei, mai usoara, de o zi ( ca sa nu fie nevoie de prea mult echipament ).
       
Auzisem de curand despre Tibles cum ca ar fi niste munti mici si draguti, asa ca m-am gandit ca sunt ideali. Dupa ce am cerut informatii mai multe despre ei de la Alina ( pe care o stiam din tura in Rodnei si de la care aflasem de ei ), am aflat ca se poate face o tura de 8-9 ore. Zis si facut :D Marti le-am sugerat ca am putea merge, si mai multi au inceput sa ceara detalii. Cum nu stiam ca o sa reactioneze asa, nu eram informata. Insa pana miercuri aveam toate detaliile. Bineinteles ca unii nu stiau daca pot , altii nu puteau din diferite motive. In final eram 3 ( cu mine 4) de la munca si Oana , colega mea de apartament. S-a razgandit un coleg in ultima clipa, asa ca am ramas 4 ( Sorin fiind singurul baiat ).
       
Drumul urma sa dureze 3 ore, asa ca am stabilit plecarea la ora 6. La 6:20 deja ieseam din Cluj.  Sansele de precipitatii erau destul de mici pe munte conform meteoblue, insa ceata de dimineata m-a speriat putin. Pana la urma nu numai ca nu ne-a plouat, dar ne-a si ars soarele. Am facut bine ca nu am dat inapoi  :)

La ora 9 jumate plecam pe traseu, impreuna cu Lapus, un caine de la canon pe care l-am numit asa pentru ca eram in Tara Lapusului. Traseul incepea cu drum pietruit, pana la o mina veche. De acolo incepeau serpentine pe un drum pietruit, care te urcau pe un deal. Drumul nu era foarte confortabil pentru talpile noastre, dar voia buna compensa. Dupa serpentine am iesit undeva sus, unde s-a aratat prima panorama. Asta a fost o ocazie buna sa luam o pauza.
      
Oana nu mai fusese intr-o tura serioasa pe munte si  initial se poza cu orice. I-am spus sa aiba rabdare sa ajungem sus ... La intoarcere nu i se mai pareau asa de frumoase peisajele de jos.
       
Dupa pauza am continuat pe un drum care urca prin padure ( din nou destule pietre ) pana la refugiu. De acolo se desparteau doua trasee : bulina albastra care te ducea pe varful Arcer si banda albastra care te ducea pana in saua dintre Arcer si Tibles. Din pacate nu era nici un marcaj care sa ne spuna cat dureaza fiecare traseu ( desi cred ca fusese inainte pentru ca stalpul ramasese ), asa ca am ales sa mergem pe banda albastra ca sa fim siguri ca ajungem pe Tibles.
     
A urmat partea cea mai grea si mai frumoasa a traseului : urcare pe munte pe langa rau, spre sa. Desi destul de lunga, am urcat-o cu pauze putine. Traseul s-a dovedit a nu fi chiar asa de usor cum ma asteptam, si eram putin ingrijorata pentru colegii mei, dar s-au descurcat foarte bine.

 Sus, privelistea era incredibila. Intr-o parte se vedea drumul spre Targul Lapus, pe care venisem, si toata valea, iar in cealalta muntii Rodnei. Am ramas in sa cam o ora, dupa care am urcat pe Tibles si pe Bran, si ne-am intors pe Arcer. Coborarea am facut-o pe bulina albastra.

Si la coborare a fost destul de dificil pentru ca era foarte abrupt. A fost bine ca a avut toata lumea bocanci.
     
Bineinteles ca ne-am intalnit si cu o turma de oi asa ca din nou am fost latrati. Dar am scapat teafara si nevatamata si de data asta.
     
Am ajuns inapoi la masina in jur de ora 19:00. Toti eram foarte obositi pentru ca dormisem putin cu o noapte inainte. Ne-am asezat langa masina si am mancat cozonacul lui Sorin ( pe tot ! ). A avut o idee tare buna. In final am plecat spre casa  ...
      
Tura mi-a placut foarte mult. Desi traseul a fost cam bolovanos, nu ma asteptam sa fie asa de spectaculoasa privelistea de sus. Sper ca le-a placut si colegilor mei macar jumatate din cat mi-a placut mie :)

Informatii utile
Traseu cu masina : Cluj - Targu Lapus - Grosii Tiblesului (asfalt pana aici) - Canton silvic ( 8 km de drum forestier pana aici, care se pot parcurge si cu masina mica )
    Traseu de la canton (dus) : canton- refugiu - saua dintre Vf. Arcer si Vf. Tibles
    Durata dus canton - sa : 3,5 ore
    Marcaj dus : banda albastra care porneste inca din Grosii Tiblesului ( de la un punct a aparut si bulina albastra care a tinut pana la refugiu )
    Traseu din sa ( dupa ce am mers in drepta pe Tibles si Bran, traseu ce a mai durat aprox o ora ) : Vf. Arcer - refugiu - mina - canton
    Indicator intors : bulina albastra care s-a intalnit cu banda albastra la refugiu ( la intors nu am mai dat de refugiu, ci am iesit mai jos de el )
     Durata totala traseu ( cu o pauza mai lunga de o ora sus ) : 9,5 h