tibles

    Cu toate ca am facut de curand o tura in Rodnei despre care nu am povestit inca, o sa revin asupra ei zilele urmatoare si o sa povestesc acum despre tura de ieri, in Tibles.
         
De ceva timp au inceput colegii de munca sa imi spuna sa ii chem si pe ei daca mai merg in ture. Unii vor cu bicicleta, altii pe jos. Asa ca m-am gandit sa organizez o tura pentru ei, mai usoara, de o zi ( ca sa nu fie nevoie de prea mult echipament ).
       
Auzisem de curand despre Tibles cum ca ar fi niste munti mici si draguti, asa ca m-am gandit ca sunt ideali. Dupa ce am cerut informatii mai multe despre ei de la Alina ( pe care o stiam din tura in Rodnei si de la care aflasem de ei ), am aflat ca se poate face o tura de 8-9 ore. Zis si facut :D Marti le-am sugerat ca am putea merge, si mai multi au inceput sa ceara detalii. Cum nu stiam ca o sa reactioneze asa, nu eram informata. Insa pana miercuri aveam toate detaliile. Bineinteles ca unii nu stiau daca pot , altii nu puteau din diferite motive. In final eram 3 ( cu mine 4) de la munca si Oana , colega mea de apartament. S-a razgandit un coleg in ultima clipa, asa ca am ramas 4 ( Sorin fiind singurul baiat ).
       
Drumul urma sa dureze 3 ore, asa ca am stabilit plecarea la ora 6. La 6:20 deja ieseam din Cluj.  Sansele de precipitatii erau destul de mici pe munte conform meteoblue, insa ceata de dimineata m-a speriat putin. Pana la urma nu numai ca nu ne-a plouat, dar ne-a si ars soarele. Am facut bine ca nu am dat inapoi  :)

La ora 9 jumate plecam pe traseu, impreuna cu Lapus, un caine de la canon pe care l-am numit asa pentru ca eram in Tara Lapusului. Traseul incepea cu drum pietruit, pana la o mina veche. De acolo incepeau serpentine pe un drum pietruit, care te urcau pe un deal. Drumul nu era foarte confortabil pentru talpile noastre, dar voia buna compensa. Dupa serpentine am iesit undeva sus, unde s-a aratat prima panorama. Asta a fost o ocazie buna sa luam o pauza.
      
Oana nu mai fusese intr-o tura serioasa pe munte si  initial se poza cu orice. I-am spus sa aiba rabdare sa ajungem sus ... La intoarcere nu i se mai pareau asa de frumoase peisajele de jos.
       
Dupa pauza am continuat pe un drum care urca prin padure ( din nou destule pietre ) pana la refugiu. De acolo se desparteau doua trasee : bulina albastra care te ducea pe varful Arcer si banda albastra care te ducea pana in saua dintre Arcer si Tibles. Din pacate nu era nici un marcaj care sa ne spuna cat dureaza fiecare traseu ( desi cred ca fusese inainte pentru ca stalpul ramasese ), asa ca am ales sa mergem pe banda albastra ca sa fim siguri ca ajungem pe Tibles.
     
A urmat partea cea mai grea si mai frumoasa a traseului : urcare pe munte pe langa rau, spre sa. Desi destul de lunga, am urcat-o cu pauze putine. Traseul s-a dovedit a nu fi chiar asa de usor cum ma asteptam, si eram putin ingrijorata pentru colegii mei, dar s-au descurcat foarte bine.

 Sus, privelistea era incredibila. Intr-o parte se vedea drumul spre Targul Lapus, pe care venisem, si toata valea, iar in cealalta muntii Rodnei. Am ramas in sa cam o ora, dupa care am urcat pe Tibles si pe Bran, si ne-am intors pe Arcer. Coborarea am facut-o pe bulina albastra.

Si la coborare a fost destul de dificil pentru ca era foarte abrupt. A fost bine ca a avut toata lumea bocanci.
     
Bineinteles ca ne-am intalnit si cu o turma de oi asa ca din nou am fost latrati. Dar am scapat teafara si nevatamata si de data asta.
     
Am ajuns inapoi la masina in jur de ora 19:00. Toti eram foarte obositi pentru ca dormisem putin cu o noapte inainte. Ne-am asezat langa masina si am mancat cozonacul lui Sorin ( pe tot ! ). A avut o idee tare buna. In final am plecat spre casa  ...
      
Tura mi-a placut foarte mult. Desi traseul a fost cam bolovanos, nu ma asteptam sa fie asa de spectaculoasa privelistea de sus. Sper ca le-a placut si colegilor mei macar jumatate din cat mi-a placut mie :)

Informatii utile
Traseu cu masina : Cluj - Targu Lapus - Grosii Tiblesului (asfalt pana aici) - Canton silvic ( 8 km de drum forestier pana aici, care se pot parcurge si cu masina mica )
    Traseu de la canton (dus) : canton- refugiu - saua dintre Vf. Arcer si Vf. Tibles
    Durata dus canton - sa : 3,5 ore
    Marcaj dus : banda albastra care porneste inca din Grosii Tiblesului ( de la un punct a aparut si bulina albastra care a tinut pana la refugiu )
    Traseu din sa ( dupa ce am mers in drepta pe Tibles si Bran, traseu ce a mai durat aprox o ora ) : Vf. Arcer - refugiu - mina - canton
    Indicator intors : bulina albastra care s-a intalnit cu banda albastra la refugiu ( la intors nu am mai dat de refugiu, ci am iesit mai jos de el )
     Durata totala traseu ( cu o pauza mai lunga de o ora sus ) : 9,5 h

cheile turzii

            Ieri am fost in prima mea tura cu bicicleta. Desi o am de anul trecut, m-am plimbat cu ea doar prin oras. Mi-as fi dorit sa merg intr-o tura mai lunga, dar nu aveam cu cine. Asa ca dupa ce si-a luat si Rebeka bicicleta, am hotarat sa mergem sa vedem Cheile Turzii.
        Inarmata cu entuziasm si ... mancare am plecat de dimineata spre Bucium. La ora 8:30 am ajuns acolo, gata sa incepem traseul. Stiam ca sunt 30 de km in total si am sperat sa ajungem in chei pana la ora 14:00 cel tarziu. Zis si facut :)
       Traseul a inceput cu o urcare abrupta, asa ca mai mult pe langa biciclete decat pe. Pe masura ce inaintam, am inceput sa imi dau seama de diferite lucruri. De exemplu, ca este foarte greu sa mergi cu bicicleta prin noroi, chiar daca panta este foarte mica. Pe la jumatea drumului deja eram lihnite, asa ca am luam o pauza mai lunga. Iesisem din padure si peisajul era foarte frumos.

   A fost prima oara cand am folosit casca pentru ca eu nu am si am imprumutat de la o colega de munca. Dupa pauza, am continuat drumul.
   Nu dupa mult timp, ne-a aparut in cale o turma de oi. Si cum unde sunt oi sunt si caini ( cosmarul meu ), ne-am oprit sa ne gandim ce e de facut. Solutia mea era sa ii ocolim cat mai mult. Norocul nostru ca in timp ce ne gandeam, alti doi biciclisti ne-au ajuns din urma si am trecut de impas cu ajutorul lor. Aveau si un dispozitiv pentru caini, dar nu stiu cat a functionat pentru ca ei ne tot latrau. Dupa ce am trecut cu bine, cei doi biciclisti au plecat inainte, mai departe. Asa ca am ramas din nou singure, iar la urmatoarea turma am luat-o pe camp ... dar am scapat cu bine :)
        Dumul a fost placut pentru ca a avut de toate: padure, camp, drum pietruit, sat.
        Pe la ora 12 jumate am ajuns in chei. Ne-am legat bicicletele de copaci si am plecat sa le vedem. Eu mai vazusem Cheile Tureni, dar mi-au placut mai mult Cheile Turzii. Mi s-au parut mai spectaculoase.
   

 

   Pe la ora 15:00 ne-am pornit spre biciclete ( eram in partea opusa a cheilor), iar pe la ora 16:00 am plecat din Petrestii de Jos. Eram linistite si ne gandeam ca o sa ajungem acasa pana cel tarziu la ora 20:00. 

     Nu dupa mult timp, a venit ploaia. Ne ocolise toata ziua, asa ca stiam ca trebuie sa vina si la noi. Nu a plouat mult, dar bine ... Apoi a aparut soarele din nou. Dupa vreo 10 km mi-a venit ideea sa luam o pauza de poze. Eram putin obosite, dar bucuroase pentru ca era un peisaj foarte frumos. 

 

     Zis si facut. Am facut poze si apoi am vrut sa ne continuam drumul. Atunci a aparut si surpriza: pana la roata din fata. Nu eram pregatite pentru asta, asa ca singura optiune era sa mergem pe jos mai departe. Merseseram deja 10 km deci mai aveam 20. Traseul era de aproximativ 8 ore in total, deci noi mai aveam aproximativ 5. Eu speram totusi ca o sa dureze mai putin. 

     Ne-am continuat drumul fara alte surprize prea mari. La vreo 2 km de casele de la Micesti era un om prin padure care ne-a intrebat daca nu ne e frica sa mergem singure. Rebeka s-a speriat putin, dar a fost in regula. In cele din urma am ajuns pe Fagetului. Era trecut de ora 20:00 si eram destul de obosite. Stiam ca de acolo mai avem vreo 5-6 km de mers pe jos, la vale. Intre timp si cazusem in noroi, dar m-am ales doar cu o vanataie.

     Si in timp ce mergeam noi pe strada, au trecut pe langa noi trei oameni, pe bicicleta. Se uitau compatimitor la pana mea ... si desi ne-au luat-o inainte, s-au oprit. Cand am ajuns in dreptul lor, ne-au intrebat unde mergem. Le-am zis ca in Cluj, si ne-au intrebat unde mai exact. Cand au ajuns de Marasti, au spus ca mai avem vreo 6 km pana acolo si s-au oferit sa imi faca pana. Locuiau in apropiere. 

     Iu huuuu ! Ne-am dus la ei acasa, si in vreo 20 de min bicicleta mea era ca noua. Imi intrase un spin prin cauciuc, pana la camera. Ne tot spuneau ca mai avem mult pana acasa, dar le-am zis ca am mers deja 15 pe jos, deci 6 inseamna ca mai e putin. Au vazut ca sunt murdara si m-au intrebat daca am cazut. Le-am zis ca da. Ne-au intrebat daca ne-a prins ploaia. Si la asta raspunsul a fost da.

      Asta era momentul zilei in care am inteles ce multe ni s-au intamplat ...

      Dupa ce pana a fost reparata, totul a fost foarte simplu: asfalt si vale. Asa ca am ajuns acasa intr-un timp scurt. Si ce e cel mai important, sanatoase.

     Mi-am dat seama ca e greu sa mergi prin padure cu bicicleta, mai ales cand e noroi. Dar intr-o zi de mers cu bicicleta reusesti sa vezi foarte multe ... mai vreau :)