cascade şi văi în bucegi

începutul

Dimineaţa ne găseşte în Braşov, pregătindu-ne de plecare. E deja trecut de 6:30 şi suntem în întârziere. Pornim în cele din urmă spre Bran unde ni se vor intersecta drumurile. Fiecare vine din altă parte: Răzvan din Predeal, Ştef şi Adriana au pornit pe la 2 din Cluj, iar John, Yasmine şi Claire, americanii veniţi să vadă România, sunt aici de ieri. Suntem deci 7 oameni entuziasmaţi, pe jumătate adormiţi încă, gata să se bucure de frumuseţile Bucegilor. Planul zilei de azi: urcare pe Valea Gaura.


Maşinile le lăsăm în Şimon, unde ne echipăm şi pornim spre Vf. Omu. Prima oprire o facem la Cascada Moara Dracului, unde luăm şi o mică gustare.

La scurt timp după, ieşim din pădure şi începem să zărim pereţii de piatră. Pereţii ăia înalţi, specifici Bucegilor meniţi parcă să îţi amintească cât de mic eşti.

în mijlocul amfiteatrului

Încântarea creşte şi mai mult când suntem nevoiţi să urcăm stânca aproape vertical. Ah, nu v-am spus. Americanii care ne însoţesc sunt pentru prima dată în România şi până acum au vizitat oraşe ca Sighişoara sau Sibiu. Acum sunt cu ochii în toate direcţiile şi parcă nu mai ştiu ce să fotografieze. Bine, ce-i drept la fel suntem cu toţii.

Ieri se anunţau şanse de precipitaţii de 50%. Acum norii îşi fac apariţia treptat şi ne ameninţă cu o ploaie serioasă. Până una altă însă, jocul lor este un adevărat spectacol. Ai zice că dansează cu soarele şi fiecare câştigă teren, alternativ.

Pajiştea înflorită pe care ne aflăm este împrejmuită de pereţii de stâncă de care vă ziceam şi asta ne face să ne simţim ca în mijlocul unui amfiteatru natural. Claire s-a hotărât: vrea o casă aici.

Ajungem în creastă fără să ne plouă. M-am liniştit, aici suntem aproape de cabană. Mergem să vedem şi Valea Mălăieşti şi decidem pe loc să mai stăm o vreme pe aici. Nu prea e de plecat.

Sub noi se vede cabana Mălăieşti, iar în dreapta se conturează pe un perete Brâna Caprelor. Ne cam bate gândul să mergem pe acolo, pentru că sunt şanse foarte mari să vedem capre negre. Nu suntem hotărâţi însă dacă în seara asta, sau să amânăm pe mâine. E abia ora 16:00, deci timp avem.

surpriza

O jumătate de oră mai târziu ajungem la cabană şi dăm nas în nas cu realitatea: vom dormi într-o camera alături de alte 31 de persoane. Locurile sunt atât de înguste încât o persoană de talie medie nu pare să încapă pe spate. Concluzia este simplă: sunt gândite să dormi pe lateral. Băieţii sunt atât de dezamăgiţi încât iau în calcul să coborâm în vale. După ce discută între ei însă încep să se obişnuiască cu ideea că vor avea parte de o noapte de neuitat.

Până atunci profităm cât încă e camera goală şi furăm un somn. Bănuiam noi că o să ne prindă bine, însă nu cât de bine. Mai târziu mâncăm împreună o ciorbă şi ne bucurăm de apus.

Timpul este însă nemilos şi vrem nu vrem, vine momentul să ne punem la somn.

o noapte de neuitat 

Eram destul de obosită aşa că am adormit repede. Cumva am reuşit să trag lozul cel scurt şi să fiu ultima din şirul nostru de oameni. Lângă mine mai erau 3 locuri, neocupate până să adorm eu. Mai târziu însă cineva şi-a făcut apariţia. Cum mi-am dat seama? După coatele ce am început să le simt. Fiind un total necunoscut care se tot împingea în mine, eu încercăm să evit contactul aşa că mă tot împingeam în Rareş, care era extrem de înghesuit. Efectul ăsta se producea în lanţ şi ajungea până la Yasmine. Ea era lângă perete şi urma să ne povesteasa dimineaţă că se simţea strivită de-a dreptul.

Tot încercând să evit colegul meu, trece o bună bucată de noapte. Între timp eu îmi făceam tot felu' de scenarii. Mă gândeam că poate o fi o persoană mai plinuţă şi atunci clar se explică totul. Sau poate sunt şi ei 3 persoane pe locurile astea minuscule.

Pe la 4 dimineaţă forfota din cabană este atât de mare încât mă trezesc şi eu complet. Lângă mine Rareş citeşte liniştit (ai zice că e miezul zilei), iar undeva în întuneric se aude o conversaţie:

- Nu dormi mah? 
- Cum să dorm mah? Unu' sforăie, una îşi suflă nasul din 5 în 5 minute! Cum să dorm? 

Câteva minute mai târziu, cineva foşneşte o pungă:
- Na că pe unu' l-a apucat foamea! 

Nu ne putem abţine şi începem să râdem pe înfundate cu Rareş. După ce ne potolom, mă gândesc că dacă tot m-am trezit, ia să văd eu care e situaţia lângă mine. Aprind o frontală şi aflu adevărul: lângă mine se află într-adevăr un băiat, deloc plinuţ. El, alături de o fată se lăfăiesc de-a dreptul pe 3 locuri, în timp ce noi ne simţim că nişte castraveţi muraţi într-un borcan. Mă supăr şi încep să îl împing. Aşa ceva ....

Ah, nush dacă mai are rost să vă zic că pe la ora aia oxigenul din cameră se epuizase iar mirosurile erau unul şi unul. Epic.

în sfârşit dimineaţă

Pe la 5:30 ne ridicăm să vedem răsăritul. Nu e ca şi cum aveam un somn adânc, aşa că e o alegere uşor de făcut. Şi tare mă bucur de ea.

După, Ştef şi Adriana nu mai au curaj să revină în cameră. Asta înseamnă că în sfârşit avem loc să stăm normal şi e suficient pentru a prinde încă vreo 2 ore de somn. Mare nevoie aveam de asta.

Când se face ora 8 şi vede că nici semn să ne trezim, Ştef vine să ne dea deşteptarea. Avem ceva de mers şi azi. Luăm micul dejun şi aşa şifonaţi cum suntem, parcă totuşi suntem gata de o nouă zi de munte. Şi eu sunt surprinsă dar deocamdată nu simt oboseala. Probabil că o să se arate mai târziu, dar mai bine să nu mă îngrijorez anticipat.

o coborâre lungă 

Coborârea o facem pe Valea Ialomiţei. Nici pe aici nu am mai fost şi asta mă bucură. Prima oprire o facem la cascada Obârşia Ialomiţei. Auzisem de ea, dar nu mă aşteptam să fie atât de mare.

Continuăm apoi până la Cabana Padina unde ajungem la amiază. Suntem deja lihniţi de foame aşa că intrăm înăuntru pentru o masă caldă. O merităm. Până aici am mers mult şi urmează greul: urcarea până în Şaua Strunga.

Partea neplăcută este că soarele este foarte puternic azi şi se face simţit pe tot parcursul urcării. Ajungem în şa istoviţi de-a dreptul, după mai bine de 10 ore de la plecare.

albina năzdrăvană

Coborâm apoi şi intrăm din nou în pădure. Cumva, cu Adriana ne luăm de poveşti şi ajungem în urma celorlalţi. Deodată, începe să sară în sus, îşi descalţă un bocanc şi îl aruncă în prăpastia de lângă drum cât poate de tare. Eu rămân pe loc, urmăresc scena ce se desfăşoară în câteva secunde şi pun întrebarea evidentă: ce s-a întâmplat? O albină năzdrăvană i-a intrat în papuc. Bine că a scăpat de ea repede. Acum, ce-i de făcut? Să merg după bocanc! Zis şi făcut: mă arunc în prăpastie, prind de papuc şi revin la drum să o salvez pe Adriana.

în încheiere

Ajungem la maşini pe înserate, aproape prea obosiţi să mai putem vorbi. Au fost două zile în Bucegi pe care le-am trăit din plin. Acum, e timpul să ne întoarcem la realitate.

Colţul tehnic
traseul cu mașina	Braşov - Bran - Şimon
vârfuri parcurse	Vf. Omu - 2507m
traseu	Ziua 1: Şimon - Valea Gaura - cabana Omu Ziua 2: cabana Omu - Valea Ialomiţei - Cabana Padina - Şaua Strunga - Şimon durată: ~11h distanţă: ~13,5km D+: ~1600m Notă: : Datele sunt doar pentru prima zi. În cea de-a doua a murit ceasul şi n-am mai măsurat. marcaj: Ziua 1: Şimon - Poiana Gaura: triunghi galben, Poiana Gaura - Şaua Hornurilor: cruce roşie, Şaua Hornurilor - cabana Omu: bandă roşie Ziua 2: cabana Omu - hotel Peştera: bandă albastră, hotel Peştera - cabana Padina: cruce albastră, cabană Padina - Poaia /gutanu: bandă roşie, Poiana Gutanu - Şimon : bandă albastră

să facem cunoștință cu bucegii

În sfârșit a venit și rândul Bucegilor. După amânări, așteptări, planificări de trasee și căutarea unei perioade potrivite, a venit momentul.

Săptămâna anterioară fusese ploioasă, însă progozele se schimbau în bine începând de sâmbătă. Vineri după muncă pornim către iubitul meu Brașov, de care îmi e mereu dor și la care mă întorc cu drag. Sâmbătă de dimineață dăm o tură prin centru. Orașul e viu, plin de turiști ( îi recunoști după aparatele foto de la gât ). Ne bucurăm de străduțele înguste și îl admirăm de la Turnul Alb.

După scurta incursiune în viața orașului, după masă ne echipăm și ne pregătim să pornim către cabana Mălăiești. Vom pleca din Valea Glăjeriei - Râșnov. Cum e aproape de Brașov, ni se pare că avem tot timpul din lume. Urcarea ne ia cel mult 2h jumate. Așa că ne prinde ora 19:00 când în sfârșit plecăm de la mașină. Puțin pe grabă, plecăm atât de hotărâți încât atragem atenția unui localnic care ne întreabă unde ne-am pornit. "Spre Mălăiești." Ne spune că o să ajungem pe noapte și ... să avem grijă la urși. Dacă facem gălăgie ar trebui să fie în regulă. Of, deja eram cu gândul la ei, însă sfatul lui ne pune instant în alertă. Dacă la început încă mai avem lumină, treptat soarele coboară de tot și suntem nevoiți să apelăm la frontale.  La intersecția cu traseul ce duce către cabana Diham auzim un zgomot. După, mărim pasul simțitor.

Din tura făcută de Paște ( povestea aici ), îmi amintesc că vom ajunge într-o poiană. Urcăm prin pădure, și urcăm ... și urcăm .... și parcă nu mai ajungem. Unde-i poiana ? Poiana e tot acolo, în final o găsim. De aici mai avem cam o jumătate de oră. Suntem ca și ajunși. În curând, dincolo de bezna pădurii se văd luminițele cabanei. Intrăm bucuroși. Pfiu !

 Înăuntru, atmosfera este deosebită. Într-un colț se cântă la chitară iar ceilalți se bucură de muzică. Ba chiar intonează și ei câte un vers al vreunei melodii cunoscute. Mă alătur și eu cu fiecare ocazie. Cum să ratez șansa de a-mi pune vocea în valoare? Pe principiul familiei: nu cânt bine, dar cânt tare. Luăm o masă copioasă și o porție din prăjitura casei si ne îndreptăm către camera noastră. Urmează o zi lungă.

 Duminică ne trezim când colegii de cameră se pregătesc de plecare. Mai harnici decât noi, se echipează și pornesc către Vf. Omul. Și noi ne îndreptăm tot într-acolo însă mai ardelenește ... domol, că suntem în concediu. Luăm micul dejun, separăm lucrurile pe care nu le vom lua cu noi ( pentru că vom înnopta tot aici și nu are sens să le cărăm ) și suntem gata de plecare.  Primul obiectiv al zilei: Brâna Caprelor. Pornim bucuroși pe o vreme superbă. Pe traseu întâlnim pe cineva care ne povestește cum a petrecut weekendul în zonă și deși a parcurs câteva trasee, nu a putut vedea nimic din cauza vremii. Păcat. Ce bine că prognoza pentru azi e bună.

 Imediat ce urcăm primul prag ceața începe să apară pe vale. La început timidă, încet încet o învăluie complet, așa încât când ajungem pe brână nu se mai vede nimic. Și prognoza ?

Parcurgem brâna dezamăgiți și în curând urcăm Bucsoiu. Urmează Vf. Omu, unde luăm pauza de masă. Aici decidem să coborâm. Chiar dacă nu am mai fost în zonă sunt convinsă că peisajele sunt superbe și că pierd foarte multe.

Ajunși în fundul văii, coborâm sub ceață și începem să vedem câte ceva. Mi se aprinde o licărire în ochi și propun să urcăm din nou Brâna, dacă se deschide vremea. Însă sus vârfurile rămân ascunse și decidem să lăsăm totul pe a doua zi. La cabană ne bucurăm de un somn bun și o masă copioasă. Ca în concediu, ce să mai.

Luni e ziua cea mare. Sper ca de data asta lucrurile să fie diferite. Prognozele erau tot mai optimiste deci așteptările mele sunt realiste. Luăm micul dejun și ne pregătim de plecare. Până pe Vf. Omul traseul va fi același ca în ziua precedentă. Imediat ce cotim stânga și ieșim de pe traseul ce duce către Hornurile Malaiesti, zărim capre negre. Se vede treaba că sunt la ele acasă, pentru că nu prea se sinchisesc de noi. Suntem destul de departe încât să se simtă în siguranță, însă destul de aproape încât Rareș să le poată fotografia.

Ajunși pe Brână, de data asta pot vedea ce am pierdut ieri. Și da, aveam dreptate să fiu dezamăgită pentru că priveliștea e de vis. Deși am mai mers pe brâne în Ceahlău, aici totul are alte dimensiuni.

După ce iesim pe traseul Friedrich Deubel , urcăm din nou Vf. Bucsoiu. De aici se văd atât Vf. Costila cât și Vf. Omu.

Continuăm spre Omu, însă de data asta nu luăm pauza de masă aici. Asta nu ne oprește să admirăm Valea Gaura o perioadă bună de timp.  Eu o văd pentru prima oară. O notez pe lista de trasee pentru viitor și ne continuăm drumul, spre Hornurile și Turnurile Țigănești.

Urcam Vf. Scara prin mijlocul unei turme de oi. Dacă altadată mi-ar fi fost teamă de câini, de data asta inaintez curajoasă. Salutam ciobanul si continuăm.  Înainte de coborârea prin hornuri, decidem să luăm pauza de masă. De pe partea asta a platoului, putem admira Piatra Craiului în toată splendoarea ei.

Imediat ce începem să coborâm, ni se arată pereții pe care îi aveam sub noi la urcare. Putem zări Bucsoiu în toată măreția lui. Stânca și dimensiunile colosale ne fac să ne simțim mici. Continuăm către refugiul Țigănești, de unde vom începe coborârea către Lacul Țigănești. În curând ajungem și pe ultimul vârf al zilei, Vf. Padina Crucii. Aici zărim cabana și după o coborâre abruptă, intrăm în 'ograda' ei.

La cabană - forfotă mare. Deși luni, e destul de multă lume. Ne alaturăm lor și ne bucurăm de un ceai înainte de coborârea spre mașină. Evenimentul serii este intrarea hergheliei de cai în curtea cabanei. Obsnuiti cu oamenii, încep să meargă pe la mese, în căutare de mâncare. În timp ce un domn vorbește la telefon, un cal se apropie de urechea lui. Masa era în direcția aia. Stupefiat exclamă: "nu cu tine, am un cal aici !".
 
În curând plecăm spre vale. Azi se încheie aventura noastră. Aș fi stat mai mult și aș fi vrut să văd mai mult. În Bucegi am mai fost o singură data și îmi dau seama că sunt atât de multe de văzut. Cu siguranță că o să revin.

Colţul tehnic
traseul cu mașina	Cluj - Brasov Brasov - Rasnov - Valea Glajeriei Important: Dupa ce iesiti din Rasnov, virati stanga catre Predeal, iar apoi prima la dreapta ( e cam la 1km departare, si mai putin ). Exista un panou informativ, insa nu un indicator rutier. Drumul este asfaltat la inceput doar.
	Ziua 1	Ziua 2	Ziua 3
vârfuri parcurse	nici unul	Vf. Bucșoiu: 2.497 m Vf. Omu: 2507m	Vf. Bucșoiu: 2.497 m Vf. Omu: 2505m Vf. Scara: 2308m Vf. Padina Crucii
traseu	valea Glăjeriei - cabana Mălăiești durată: ~2,5h marcaj: banda albastră dif. pozitivă de nivel: 800m	cabana Mălăiești - Brana Caprelor - Vf. Bucsoiu - Vf. Omu - cabana Malaiesti durată: ~7h marcaj: banda albastră - triunghi albastru - banda rosie - triunghi galben - banda albastra dif. pozitivă de nivel: 970m	cabana Mălăiești - Brana Caprelor - Vf. Bucsoiu - Vf. Omu - Hornurile Tiganesti - Turnurile Tiganesti - Refugiul Tiganesti - Vf. Padina Crucii - Cabana Malaiesti - Valea Glajeriei durată: ~10h marcaj: banda albastră - triunghi albastru ( la intersectia cu traseul spre brana ) - banda rosie ( pana la refugiul tiganesti ) - banda galbena dif. pozitivă de nivel: 1100m
Important: Pe traseu nu exista surse de apa potabila, in afara de cea care se poate cumpara de la cabane ( Malaiesti si Omu). Asigurati-va ca aveti suficienta.